Bine ascuns in curtea Bisericii "Sfantul Gheorghe Nou", este observat cu greu de trecatori, fie ei bucuresteni sau provinciali. Multi nu-i cunosc semnificatia si, desi au pasit de multe ori pe poarta sfantului lacas, sub povara problemelor nu au observat monumentul cu infatisarea unui soare, ce se afla aici. Adica Kilometrul 0, construit in anul 1932. Candva reprezentativ pentru romani - marca centrul geografic al Capitalei Romaniei si faurirea Romaniei Mari - s-a transformat astazi intr-un loc in care aurolacii si prostituatele fac legea. Poate, paradoxal, simbolul soarelui a devenit unul de mult apus.


LOCUL FARA CAPATAI! De treci pe aici dimineata, in miezul zilei sau seara (asta daca te tine curajul!), la Kilometrul 0, acolo unde chipurile se afla centrul unei asa-zise capitale europene, vezi palcuri-palcuri de aurolaci. Murdari si zdrentarosi, toti se zbat pentru punga cu aurolac pe care o tin cu atata indarjire in mana. Nici macar nu mai au forta necesara sa cerseasca. Nu se mai lupta pentru o bucata de paine sau pentru un banut aruncat de trecatori. Si daca ai curajul sa intri, chiar si pentru cateva momente, in lumea imaginara pe care si-au cladit-o, nu prea ai sorti de izbanda. Se uita la tine cu ochii mari, nepasatori. Tipa, se cearta intre ei, se tavalesc pe jos, se iau la bataie... Te sperii, te uiti si pleci mai departe. Faci doi-trei pasi. Te intorci. Te gandesti totusi ca poate unii dintre ei au avut o viata. Asemenea multora dintre noi, au si ei o poveste. Pe care nimeni nu are timp s-o asculte. Autoritatile, preocupate prea mult de propriul scaun, uita ca mai exista si o astfel de lume. O lume care nu face cinste unei Capitale ce organizeaza congrese, simpozioane, curse de Formula 3, spectacole cu Nopti Albe. Un Bucuresti "obosit" si sufocant, devenit orasul -santier in care "se lucreaza" zi-lumina si se schimba intr-o veselie borduri.

REALITATEA CRUDA. La Piata Sfantul Gheorghe, strazile inguste si intunecoase ascund case darapanate - candva cu o importanta valoare culturala si istorica - astazi adapost pentru numeroasele familii de romi. O puzderie de puradei se fugaresc desculti si nespalati pe sinele tramvaielor. Iti ies in cale incercand nestingheriti "sa te faca" de un banut. In celalalt colt, aproape de biserica, vreo doua batrane isi plang soarta. Nu stiau ce inseamna sa cersesti pana acum cativa ani, cand propriii copii le-au luat casele si le-au lasat pe drumuri. Acum traiesc din mila trecatorilor, care, ascultandu-le povestea le lasa fiecare dupa posibilitati.