V-ati dona organele in caz de moarte cerebrala?

Fie ca au nevoie de un rinichi nou, de o inima sanatoasa, de un ficat nou ori de un plamin curat, cei 1.800 de romani care se aflau la inceputul anului 2007 pe listele de asteptare pentru un transplant de organe trebuie insa sa se resemneze la gindul ca sansa de a gasi un donator este destul de rara in Romania, in conditiile in care in 2006 au existat doar 22 de donatori aflati in moarte cerebrala, iar in 2005 numai 12. Asa s-a ajuns la situatia ca doar 70 de romani sa beneficieze anul trecut de un organ provenit de la un cadavru, in timp ce restul au ramas in asteptare. Trebuie mentionat faptul ca 160 de romani care aveau nevoie de un rinichi nou au reusit sa il obtina de la donatori vii. Ficatul si inima nu pot fi insa procurate in acelasi mod, deoarece transplantul lor presupune moartea donatorului.

Numarul mic de donatori din Romania este explicat de doua fenomene. Primul este faptul ca depistarea donatorilor aflati in moarte cerebrala, adica a oamenilor carora le-a murit creierul si mai sint tinuti in viata doar prin aparate, insanatosirea lor fiind imposibila, este extrem de deficitara. Astfel, pentru cele 450 de spitale din Romania exista opt coordonatori de transplant impartiti pe regiuni geografice. Prin comparatie, intr-un singur spital mare din Barcelona exista sase asemenea coordonatori. Fara constatarile lor, eventualii donatori nu pot fi inclusi in sistemul de transplant de organe.

Statistic, intre doua si sase procente din numarul deceselor din sectiile de Terapie Intesiva il reprezinta pacienti aflati in moarte cerebrala. In mod normal, ar insemna ca, din 700 de decese, cit se inregistreaza in medie pe parcursul unui an la Terapie Intensiva intr-un spital judetean de anvergura sau intr-un spital de urgenta, cel putin 14 pacienti ar trebui sa devina donatori de organe. La 40-45 de asemenea spitale, inseamna peste 500 de potentiali donatori pe an. In realitate, lipsa medicilor pregatiti pentru a coordona organizarea unui transplant, dar si lipsa din unele spitale a aparaturii necesare mentinerii in viata a unui pacient aflat in moarte cerebrala reduc drastic acest numar. Din aceasta cauza, media europeana pentru numarul de donatori, raportata la fiecare milion de locuitori, este de 20, iar in Romania este 0,5, pe cind in Slovacia este de 36.

A doua cauza majora a numarului mic de donatori din Romania este o legislatie prohibitiva, care impune obtinerea acordului membrilor familiei celui aflat in moarte cerebrala, pentru ca acesta sa devina donator. Daca unul din parinti sau un frate se impotriveste, transplantul nu se mai poate efectua. „In Uniunea Europeana, doar cinci tari din 27 mai cer acordul familiei, restul avind in vigoare acordul prezumat, prin care, daca un pacient aflat in moarte cerebrala nu si-a exprimat in timpul vietii refuzul explicit de a deveni donator, se considera automat ca este de acord“, spune Rosana Turcu, coordonator regional de transplant pentru Bucuresti. Presedintele Agentiei Nationale de Transplant, Victor Zota, este si el de parere ca, de cele mai multe ori, refuzul familiei este motivul pentru care se pierd multi donatori: „E dificil sa-i ceri cuiva care si-a pierdut fiul sa semneze ca e de acord sa ii doneze organele altcuiva. Unii invoca argumente religioase, altii pur si simplu nu vor. Introducerea acordului prezumat prin lege ar rezolva multe din aceste situatii si ar duce la cresterea numarului de transplanturi. In 2005, in Ungaria, unde exista acordul prezumat, au fost 180 de donatori, iar in Romania doar 12. In Spania, unde si acolo este tot acord prezumat, au fost 1.900“.

Specialistii romani in domeniul transplantului de organe, precum profesorii Irinel Popescu si Radu Deac, cred si ei ca introducerea prin lege a acordului prezumat ar insemna salvarea de vieti. In acest context, in care si presedintele ANT doreste aceasta modificare legislativa, pe care o va inainta Ministerului Sanatatii, iar in Parlament a fost depusa in urma cu doua saptamini o alta initiativa legislativa in acest sens, ramine intrebarea de ce aceasta nu s-a produs pina acum. Pentru ca, statistic, sansele unui pacient care are nevoie de o inima noua de a supravietui mai mult de un an si jumatate in lipsa transplantului sint de doar 20%. Urgenta cu care aceste initiative vor fi adoptate inseamna pentru citeva sute de oameni diferenta dintre viata si moarte.

Raspunsul se afla in ultima lege care reglementeaza transplantul de organe in Romania si care a fost data anul trecut. Legea pentru reforma in sistemul sanitar prevede ca transplantul de la un pacient aflat in moarte cerebrala poate fi efectuat doar cu acordul familiei acestuia. Adoptata prin asumarea raspunderii guvernului Tariceanu, legea respectiva a fost special gindita pentru a interzice acordul prezumat. O recunoaste Vasile Astarastoaie, secretarul Colegiului Medicilor din Romania si presedintele Comisiei de Bioetica din Ministerul Sanatatii. „La momentul elaborarii legii respective s-a pus in discutie problema introducerii acordului prezumat, dar Comisia de Bioetica a fost total impotriva, pentru ca astfel nici nu se rezolva problema transplanturilor si se mai introducea si o noua problema: corpul uman era tratat ca un obiect“, spune Astarastoaie. El mai crede ca societatea romaneasca nu este inca pregatita pentru introducerea unei asemenea prevederi. „Transplantul este o forma de canibalism non-oral. In societatea romaneasca mai exista inca un respect fata de cultul mortilor si fata de traditia familiei, nu ca in alte societati occidentale, unde fiul ii imprumuta bani tatalui cu dobinda. Moartea cerebrala e o notiune impusa cu argumente pragmatice si ar putea duce la abuzuri din partea medicilor“, mai crede presedintele Comisiei de Bioetica din Ministerul Sanatatii. Ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu, spune insa ca la momentul respectiv nu a stiut de existenta unei asemenea propuneri: „Nu mi s-a spus ca s-a discutat asa ceva. Daca stiam ca s-a respins formula acordului prezumat, luam atitudine“.

„Multi nu inteleg cit de important este sa avem si o legislatie care sa ne permita sa facem mai multe transplanturi, sa salvam mai multe vieti. Din pacate, exista multe prejudecati si oamenii se impotrivesc. O lege care sa instituie acordul prezumat ar fi extrem de utila“, spune profesorul Irinel Popescu, specialist in transplantul de ficat. Cind vine vorba de transplantul de organe, trebuie specificat faptul ca, desi nu reprezinta o garantie a faptului ca bolnavii vor trai pina la adinci batrineti, sansele lor de supravietuire pe termen mediu cresc considerabil. Astfel, daca in 1988 doar 31% din cei care beneficiau de un transplant de ficat traiau mai mult de zece ani, in 2005 indicele a atins 60% in majoritatea tarilor europene. De asemenea, numarul celor care traiesc cu zece ani mai mult in urma unui transplant de plamin s-a ridicat de la 70,9 la 76% in doar noua ani. Datele provin din statistici oficiale ale Comisiei Europene.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe