„Literatura pe care o scriu eu poate pune in lumina aspecte ale conditiei umane, dar nu-mi propun deliberat sa fac asta: sint un povestitor“, marturisea Trevor intr-un interviu. Harul de povestitor al irlandezului n-a fost recunoscut doar prin zecile de premii care i-au fost acordate de-a lungul timpului, ci si prin aprecierile individuale ale unor scriitori si critici importanti. In 1975, dupa ce Trevor a publicat „Angels at the Ritz and Other Short Stories“, Graham Greene a declarat entuziast ca are in fata „una dintre cele mai bune colectii de povestiri de la 'Oamenii din Dublin>> incoace, daca nu chiar cea mai buna“. Comparatia cu Joyce, facuta de unul dintre cei mai respectabili autori britanici, n-a fost insa singulara: marile nume ale literaturii irlandeze, precum Frank O'Connor, revin frecvent in pasajele critice in care exegetii lui Trevor incearca sa-i identifice filiatiile stilistice.

Cit despre calitatile care singularizeaza microromanul „Citindu-l pe Turgheniev“ de calupul de proze semnate de-a lungul anilor de prodigiosul povestitor, ele sint cristalizate de Berry Unsworth, unul dintre criticii de la „Telegraph“: „Sint carti care ne absorb in momentul in care le citim, dar care se epuizeaza dupa lectura, mai sint altele care ne lasa un sentiment pronuntat al tuturor posibilitatilor si al unei trairi imbogatite.