Antropologul Andrei Soficaru (foto dreapta sus) a studiat scheletele descoperite la Slava Rusa pentru a identifica bolile locuitorilor Dobrogei antice

Barbatii aveau inaltimi medii de 164 de centimetri, o treime dintre copii mureau inainte de a implini un an, iar speranta de viata depasea cu putin 40 de ani. Hrana dezechilibrata conducea la anemii si la probleme dentare. Se mincau multa carne, piine, iar in staul se cresteau mai ales bovine. Caii erau o raritate, agricultura si tractiunea cazind pe spinarea vitelor, in timp ce animalele domestice erau mai pirpirii decit azi. Asa stateau locuitorii in a doua jumatate a primului mileniu pe teritoriul Dobrogei actuale, provincia Scitia din Imperiul Roman tirziu. Datele au fost obtinute de specialisti in bioarheologie si arheozoologie, doua domenii inedite in cercetarea romaneasca. Tabloul de mai sus nu e nicidecum definitiv, urmind sa fie completat si corectat de studiile arheologice ulterioare.

Antropologii si economistii de la Universitatea din Ohio au demarat recent un proiect de bioarheologie, care urmareste detectarea bolilor de care au suferit europenii pe parcursul intregii lor istorii. Informatiile sint obtinute plecind de la osemintele umane dezgropate in diversele situri. „Scheletele adapostesc intreaga istorie a sanatatii. Ele sint sursa principala pentru a urmari corelatiile dintre evolutia oamenilor si cea a bolilor“, spune Richard Steckel, profesor de economie si antropologie la Universitatea din Ohio, intr-un comunicat de presa al universitatii sale. Andrei Soficaru e cercetator la Institutul de Antropologie „Fr.I. Rainer“ din Capitala. El e singurul roman care participa la acest proiect cu bataie lunga. „Proiectul priveste starea de sanatate a europenilor din paleolitic pina in prezent. In ianuarie a fost o intilnire la Atena, unde fiecare cercetator a propus situri din perioade in care existau schelete umane reprezentative si bine conservate. Eu m-am oprit la perioada dintre secolele IV-VI, adica la Antichitatea tirzie“, spune Soficaru.

Antropologul roman a analizat circa 400 de schelete umane descoperite in trei situri: Ibida (Slava Rusa, jud. Tulcea), Histria (Istria, jud. Constanta) si Callatis (Mangalia, jud. Constanta). El a detectat o parte dintre bolile din acea vreme, plecind de la urmele lasate pe oase. Totusi, interpretarile nu sint simple. „Sapte boli diferite pot da aceleasi raspunsuri pe oase“, exemplifica Soficaru. Plecind de la porozitatile gasite pe orbite, pe parietale sau de la anomaliile de structura a dintilor, au putut fi evidentiate, de exemplu, anemii la un sfert dintre copiii din Histria si la 36% dintre femeile cu virste intre 25 si 35 de ani. „Anemiile pot fi explicate fie prin bolile genetice, fie prin alimentatia dezechilibrata - se mincau multa carne si piine, dar putine alimente ce contineau fier“, explica Soficaru. Ipoteza e confirmata si de istoricul Zoe Petre. „Nu sint mari mutatii fata de Antichitatea clasica, perioada in care se mincau multe cereale si fainoase. Unii insista ca in Antichitate, pe teritoriul actualei Romanii, populatia ar fi fost vegetariana, dar e mai degraba o poveste care tine de imaginarul geografic al grecilor. O dovedesc oasele de animale descoperite in toate asezarile“, argumenteaza istoricul de la Universitatea din Bucuresti.