Provine dintr-o familie de muzicieni bucuresteni si a inceput sa studieze viola din copilarie, impreuna cu tatal sau, Mugur Popovici. A studiat la Salzburg, Paris si Freiburg si a concertat ca solist in numeroase sali si festivaluri internationale. Ca membru al Ansamblului Raro, Razvan Popovici cinta regulat in Europa si Japonia, iar in acelasi timp colaboreaza cu institutii radiofonice precum Radiodifuziunea Bavareza, Sudwestdeutscher Rundfunk, RRM sau NHK din Japonia. Primul sau CD, „Songs and Dances of Life“, a aparut la Editura Humanitas Multimedia si va fi lansat oficial in cadrul Festivalului SoNoRo, pe 6 noiembrie. Razvan este initiatorul si directorul Festivalului Chiemgauer Musikfruhling din Traunstein (Germania), al seriei de concerte „Pelerinages“ din Munchen si al Festivalului SoNoRo din Bucuresti.

Pentru cine nu a fost in Bucuresti la editia de anul trecut poti sa ne spui cum a inceput SoNoRo?

A inceput pur si simplu din dorinta de a crea o lume muzicala, speciala, sa-i spunem asa, prin promovarea muzicii de camera, care, dupa cum spuneam anul trecut, e cea mai intima forma de comunicare muzicala. Totul, fireste, printr-un concept artistic de lumi muzicale, fiecare concert avind un moto propriu, iar artistii si spatiile fiind incorporate in acest concept.

Ii cunosteai deja pe artistii care au participat anul trecut, colaborasesi cu ei?

Anul trecut, da, ii cunosteam pe toti. Mai ales ca la un inceput de genul asta nu poti chema artisti pe care nu-i stii personal, ca e si o problema cu onorariul, evident. Cum sint foarte renumiti cu totii, a fost bine ca eram prieteni.

Citeste si:

Cum ai ajuns la o formula de 8 concerte, dublu fata de anul trecut?

S-a dezvoltat mai intii organic, pentru ca spatiile din Bucuresti s-au ivit pe parcursul anului si n-am putut sa refuz nici unul, pe de alta parte, nu puteam rata Sibiul, Capitala Culturala in 2007, pentru ca e un eveniment unic cu care nu ne vom mai intilni prea curind. Pe deasupra, am reusit sa obtinem sponsorizari care ne-au dat o oarecare flexibilitate in organizare.

Si cit de greu ti-a fost sa-i aduci pe artisti, mai ales ca unii dintre ei au calendare foarte incarcate, pe ani intregi chiar?

Nu a fost foarte greu sa-i conving, pentru ca ne intilnim la concerte si cintam impreuna, lumea muzicii e destul de mica si ne cam cunoastem intre noi. In plus, ii atrage Bucurestiul, care-i un loc exotic pentru ei, nu-l cunosc si sint foarte curiosi sa-l descopere. Toti cei care au fost anul trecut si-au manifestat inca de atunci dorinta sa revina, atit de mult le-a placut, iar cei care vin pentru prima data anul acesta fie au vazut fotografii, fie le-am povestit eu, entuziast, ce se intimpla aici, fie sint pur si simplu curiosi sa cunoasca o noua tara.