Petrecerile de Halloween si Luminatia, serbata in satele si orasele din Transilvania, sunt doua fete ale aceleiasi sarbatori. Cu radacini precrestine, Ziua Tuturor Sfintilor din calendarul catolic marcheaza finalul anului agricol, un prilej de a-i serba pe toti cei ale caror nume nu se regasesc in lista sfintilor din calendar, dar si de a-i cinsti pe inaintasi.

Tinerii romani au adoptat moda petrecerilor cu masti de monstri si de vrajitoare, dupa modelul irlandez care a prins foarte bine in Statele Unite ale Americii.

Daca tinerii se inghesuie in cluburi si in discoteci, aparatorii traditiilor ardelenesti se aduna in cimitirele transformate in adevarate galaxii palpaietoare, formate din miile de lumanari aprinse pe lespezile reci ale mormintelor, printre crizantemele toamnei.

Daca in discoteci abunda petrecerile udate cu vodca si cu coniac, "licori" potrivite in sezonul rece, in biserici si in cimitire sunt impartite pomeni, adica bucati de cozonac, colaci si pahare cu vin.

Citeste si:

Infruntarea dintre traditionalisti si tinerii care serbeaza noaptea de Halloween nu este caracteristica doar Romaniei, ci se intalneste, sub diferite forme, in mai toate statele europene. Cu toata opozitia, Halloween-ul devine tot mai popular, in dauna sarbatorilor traditionale.

Ecumenismul mortii in Transilvania

Ziua de 1 noiembrie este momentul in care cimitirele din Transilvania devin o adevarata galaxie de lumanari aprinse pentru sufletele celor decedati. Ortodocsi, catolici sau protestanti urca dealurile lutoase pe care se insiruie mormintele stramosilor.

Sarbatoarea Luminatiei, asa cum este cunoscuta in popor, strange, de sute de ani, in cimitire sute de mii de ardeleni care se reculeg la mormintele celor dragi. Cimitirele s-au umplut, ani la rand, de lumina si de flori. In unele orase, in ultima perioada, portile cimitirelor s-au transformat intr-un adevarat talcioc. Alaturi de lumanari, candele, jerbe si coroane de flori, aici sunt scoase la vanzare siraguri de turta dulce si ciocolata. Sarbatoarea aduna si fotografi ori realizatori de film, care incearca sa surprinda esenta acestei sarbatori in care oamenii cred ca lumea de dincolo comunica cu cea de aici. siragurile de turta dulce seamana cu rozariile pe care sfintii catolici isi rostesc rugaciunile "Tatal Nostru" si "Nascatoare de Dumnezeu".

Rugaciuni pentru sufletele decedatilor

De altfel, sarbatoarea este de inspiratie catolica, insa a fost preluata si de protestanti ori de ortodocsi. Preotul greco-catolic Mircea Martian, parohul cartierului "Andrei Muresanu", arondat la Cluj capelei Sfantul Iosif, spune ca de fapt ziua in care ar trebui organizate rugaciuni pentru sufletele tuturor credinciosilor decedati este 2 noiembrie, insa oamenii s-au obisnuit sa viziteze cimitirele din data de 1 noiembrie, cand se serbeaza Ziua Tuturor Sfintilor si care, teoretic, ar trebui sa fie o zi de sarbatoare. Biserica s-a adaptat acestei traditii. Preotul Mircea Martian spune ca in toata luna noiembrie, Biserica Catolica se va ruga pentru sufletele celor din Purgatoriu.

Purgatoriul, cheia problemei

De fapt, notiunea de Purgatoriu este cheia prin care poate fi inteleasa intreaga semnificatie a sarbatorii. In teologia catolica, care a generat aceasta sarbatoare, Purgatoriul este locul in care se afla sufletele celor decedati care nu au savarsit pacate atat de grave incat sa ajunga in Infern, dar care nu sunt nici atat de perfecti incat sa ajunga in Rai. Dupa o perioada de purificare, sufletele din Purgatoriu ajung in Rai. Credinciosii catolici, atat cei romano-catolici, cat si cei greco-catolici sau armeano-catolici, cred ca suferintele sufletelor din Purgatoriu pot sa fie usurate prin rugaciunile celor vii, precum si prin fapte de caritate. Ziua de 1 noiembrie este un prilej pentru rugaciuni si pentru fapte de caritate. In randul acestor fapte se numara si pomana, adica acei colaci ori cozonaci oferiti trecatorilor ori saracilor, precum si paharelele cu tuica de prune sau de mere cu care oamenii inchina pentru sufletele stramosilor de Ziua Mortilor. In orase, aceasta traditie s-a estompat, insa, in sate, sarbatoarea se transforma intr-un adevarat festin pentru saraci. Sociologii sunt de parere ca aceste sarbatori religioase importante erau si prilejuri de manifestare a acelei solidaritati care caracteriza societatea arhaica.

Arta si luxul de a muri

In egala masura, sarbatoarea a devenit si o afacere pentru vanzatorii de flori si de lumanari. Cu putin timp inainte ca mormintele sa fie acoperite cu mantia alba si rece a zapezii, ele sunt umplute de flori si incalzite de flacarile palpaitoare ale lumanarilor. In acest fel, Moartea, experienta tragica prin care este obligat sa treaca fiecare individ, se umanizeaza. Ziua Mortilor este la fel de solemna, indiferent daca ritualurile specifice sarbatorii sunt oficiate de cei vii la crucea de lemn modesta de la capataiul unui mormant singuratic sapat pe un deal de la marginea unui catun uitat de lume sau langa mausoleele din marmura alba sau neagra din cimitirele din orase precum Clujul. De altfel, in Cluj, in special, Moartea a devenit deopotriva o arta si un lux. Din Evul Mediu incoace, mormintele nobililor au fost decorate cu sculpturi si cu placi de marmura si de granit, a caror valoare o depaseste pe cea a unei locuinte modeste. Uneori, decoratiunile reprezentate de sculpturi ori basoreliefuri sunt atat de iscusite incat arta mesterilor pietrari ar fi mai potrivita pentru sala de banchet a unui palat decat pentru un loc de veci. "Nu vrem sa epatam, este pur si simplu o dovada de pretuire pentru parintii nostri", spune Elisabeta Kovacs, care mangaie lespedea slefuita de marmura care acopera un mormant somptuos.