Frdric Beigbeder, unul dintre cei mai cunoscuti misogini ai literaturii contemporane, a revenit in Bucuresti la invitatia revistei „Tabu“, pentru a-si lansa cea mai recenta carte, „Ajuta-ma, iarta-ma“, aparuta la Editura Pandora M, prilej cu care s-a confesat ziarului Cotidianul.

Nascut in 1965, Frederic Beigbeder e licentiat in marketing si publicitate. Si-a inceput cariera la 24 de ani. A facut critica literara, cronica de televiziune si a lucrat in publicitate. Si-a atras concedierea, dar si succesul literar prin publicarea romanului „99 de franci“, roman ce ataca la singe industria publicitatii si a societatii de consum. A publicat apoi romane mai mult sau mai putin autobiografice in care contesta institutia casatoriei si pe cea a cuplului, aducind un elogiu usuratatii fiintei si libertatii. Pentru ca a pus el insusi in aplicare principiile sale amorale, si-a atras atit ura, cit si admiratia femeilor.

Frederic, cartea ta este facuta ca o spovedanie. Personajul tau, Octave Parango, cunoscut din precedenta ta carte „99 de franci“, se confeseaza unui preot ortodox. Ce s-a intimplat cu tine?

Am mai imbatrinit si eu. Pina acum scriam despre un barbat care refuza sa se maturizeze, consuma droguri si al carui unic scop in viata este sa se culce cu toate femeile din lume. De data asta am scris despre un tip care refuza sa se maturizeze, consuma droguri si vrea sa se culce cu toate femeile din lume, dar care isi pune si niste intrebari. Cine sint eu? De ce sint aici? Care e rostul meu pe lume? Intrebari de cind lumea la care, desigur, nu o sa am tocmai eu un raspuns.

Ce-ar zice stramosii tai, revolutionarii francezi, despre fiorul mistic din cartea ta?

Da, cita vreme sint un betiv si un desfrinat nu intinez idealurile sfinte ale revolutiei, ba, dimpotriva, sint un bun francez. Daca devin mistic e deja o blasfemie, ca sa zic asa. Eu nu am devenit mistic, dar cartea mea este despre cautarea frumusetii. Personajul meu pleaca in lume pentru a o gasi pe cea mai frumoasa femeie. Or, atunci cind esti in cautarea frumusetii, de fapt in mod inconstient il cauti si, daca ai noroc, ajungi sa il si gasesti pe Dumnezeu. Si asta nu o zic eu, ci Platon, care era un tip ceva mai destept decit mine. „Cautarea frumusetii este de fapt setea de Dumnezeu“, zice Platon.

Nu ti se pare ca ai trecut totusi prea brusc de la bordel la Imitatio Christi?

Eu am cautat frumusetea in stare pura. Poate ca in sinea mea cautam un inger si, fara sa stiu, poate chiar pe Dumnezeu. Mi-am dat de multe ori intilniri cu El, m-am dus, l-am asteptat la locul stabilit, dar de fiecare data m-a lasat cu buza umflata. Dumnezeu este cel mai mare seducator din istorie. Nu ai cum sa nu il iubesti, daca el iti trage tot timpul clapa. Nu cunosc pe nimeni care sa reziste la indiferenta. E cea mai nimicitoare arma in dragoste. Cu Imitatio Christi e mai greu. Sigur ca e frumos sa mori si sa invii pentru ceilalti. Dar problema cu invierea este ca mai intii trebuie sa mori. Daca moartea mi-ar putea iesi pina si mie, cu invierea am sentimentul ca e ceva mai dificil.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.