In UE, persoanele care nu mai pot rambursa creditele luate de la banci sunt ajutate sa iasa din impas prin stergerea partiala a datoriei. La noi, persoanele supraindatorate nu au nicio scapare, astfel ca trebuie sa suporte retinerile din salariu chiar si pana ies la pensie.

Creditul pentru populatie are o istorie de numai cativa ani in Romania, insa cultura indatorarii a devenit deja o realitate, fiind acceptata ca un lucru normal. Acum nu se mai poate vorbi de achizitia unei case fara a se face referire la un credit ipotecar, iar creditele de nevoi personale au ajuns sa fie folosite cu foarte multa lejeritate. Rolul creditului este de a egaliza veniturile unui client in timp, permitandu-i sa foloseasca acum banii pe care ii va incasa in viitor. Insa, daca se abuzeaza de aceasta facilitate, o persoana se poate ingropa in datorii de care sa nu mai poata scapa mult timp. Fenomenul este denumit supraindatorare, fiind larg raspandit in UE, unde aproape 20% din populatia cu varsta mai mare de 18 ani are probleme la rambursarea creditelor. In majoritatea tarilor, 11-16% din populatie se considera supraindatorata, cele mai mari procente fiind intalnite in Marea Britanie (18%), Danemarca (19%), Irlanda (21%), Spania (23%) si Grecia (49%), conform Eurostat.

Mai mult ca sigur, acest fenomen nu ne poate ocoli nici pe noi, daca „avem in vedere numarul mare de credite care s-au dat in trecut si usurinta cu care au fost acordate, precum si lipsa de experienta a consumatorilor romani in materie de creditare“, subliniaza Mihail Meiu, director la Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului (ANPC). In plus, Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul BNR, a declarat recent ca rata serviciului datoriei populatiei a urcat la 11%, fiind foarte aproape de nivelul din zona euro. In aceste conditii, nu este exclus sa ne confruntam deja cu aceleasi probleme ca si restul UE, inclusiv cu cazuri de supraindatorare, care in timp este de asteptat sa devina tot mai frecvente.

Profilul datornicului fara speranta

La nivel individual, supraindatorarea iese la suprafata, de regula, atunci cand debitorul isi pierde locul de munca sau cand apar sincope in campul muncii, cauzate atat de somaj, cat si de imbolnavire. Persoanele care nu mai pot face fata datoriilor au varste cuprinse intre 18 si 49 de ani si pot face parte din categoria populatiei cu venituri mici, dar si din clasa de mijloc. Cele mai expuse riscului sunt familiile cu un singur adult si cu copii in intretinere, precum si cele in care doar un singur sot lucreaza. De asemenea, sunt mai vulnerabile persoanele ale caror venituri variaza frecvent, cum sunt cele provenite din comisioane. In plus, studiile au aratat ca persoanele optimiste se imprumuta de doua ori mai mult decat media populatiei, iar femeile isi asuma riscuri mai mari decat barbatii, avand astfel o probabilitate mai mare de supraindatorare.

Dincolo de efectele financiare, scaparea de sub control a datoriilor are si consecinte psihologice, care conduc de multe ori la retragerea din viata sociala a celor afectati, se arata intr-un raport al Consiliului Europei. In general, aceste familii isi reduc cheltuielile pentru consum, putand pune in dificultate satisfacerea nevoilor de baza ale copiilor. In plus, deoarece problema datoriei este una de durata, copiii sunt afectati de atmosfera lipsita de speranta a caminului. Din acest motiv, mai multe tari europene si-au modificat cadrul institutional pentru a asigura acestor familii un standard minim de viata.
In prezent, majoritatea statelor din UE au un cadru legislativ special pentru persoanele supraindatorate. Rolul acestor legi este de a reabilita economic persoanele afectate si de a preveni ca ele sa sfarseasca ulterior intr-o situatie similara. Prima tara care a promulgat o astfel de lege a fost Damemarca, in 1984. Dupa 5 ani, a fost urmata de Franta, iar dupa 1990 au fost promulgate legi speciale in tarile scandinave, Germania, Austria, Belgia, Olanda, Italia, Spania si Luxemburg. Estonia si Portugalia si-au modificat Legea falimentului in 2003, respectiv 2004, iar Cehia de la 1 ianuarie 2007, pentru a include si proceduri de ajustare a datoriilor persoanelor fizice.

In Romania nu exista o lege similara si nici nu sunt semne ca ar putea aparea una prea curand. „ANPC sprijina introducerea unui astfel de cadru legislativ, dar, avand in vedere modificarile majore pe care le va aduce sistemului judiciar, credem ca Ministerul Justitiei este institutia cea mai potrivita pentru a pregati un proiect de lege“, afirma Mihail Meiu. Pe de alta parte, reprezentantii Ministerului Justitiei spun ca, pentru a initia un astfel de proiect de lege, este necesar ca mai intai institutiile care monitorizeaza indatorarea populatiei si respectarea drepturilor sale, cum ar fi BNR sau ANPC, sa semnaleze existenta acestei probleme.

Este greu de spus cine trebuie sa intocmeasca aceasta lege, numai daca analizam experienta tarilor care au adoptat o astfel de legislatie. In Austria, Danemarca, Olanda, Suedia si Finlanda se ocupa Ministerul de Justitie, in Germania, Irlanda, Luxemburg - Ministerul Muncii, in Franta - Ministerul Finantelor si Economiei, in Italia - Ministerul Industriilor, iar in Marea Britanie si Portugalia - institutia abilitata cu protectia consumatorului.

In lipsa unei cadru legislativ special, bancile pot obliga angajatorii, prin hotarare judecatoreasca, sa opereze retineri din salariu pana cand intreaga datorie este achitata. Astfel, in functie de suma imprumutata, popririle se pot mentine chiar si pana cand debitorul iese la pensie. Singura protectie o ofera Codul Muncii, care stabileste ca retinerile cumulate nu pot depasi jumatate din salariul net.

Citeste si:

Datorii sterse partial

La nivelul UE nu exista o abordare unitara in ceea ce priveste supraindatorarea. Exista insa trei modele regionale. Primul grup il reprezinta tarile nordice, care s-au inspirat dupa regulile danezilor. Acestia acorda o atentie speciala bunei credinte, conditie de baza ca un client sa beneficieze de protectia legii. Curtile de judecata au puterea de a interzice accesul la procedura de ajustare a datoriei daca persoana respectiva a actionat intr-o maniera iresponsabila, nu a facut suficiente eforturi pentru a plati datoria sau a contractat credite chiar inainte de a inainta cerere pentru ajustarea datoriei.

doilea model regional este reprezentat de formula germana si austriaca, implementata, de asemenea, in Cehia si Estonia. Aceasta pune accent pe plata unei parti minime a datoriei, astfel incat debitorul sa-si castige dreptul de a scapa de creditele acumulate. Persoanele indatorate sunt obligate sa respecte drepturile creditorului prin propriul comportament, adica trebuie sa aiba un loc de munca sau sa-si caute unul. Procedura de ajustare a datoriei este reglementata prin legea falimentului, care priveste incapacitatea de plata a unui individ la fel ca si falimentul unei companii.

Cel de-al treilea model este folosit in Franta, Belgia, Olanda si Luxemburg, unde cadrul legislativ urmareste mai degraba sa previna problemele legate de datorii. Din acest motiv, legea favorizeaza intelegerile voluntare intre parti. In schimb, varianta judiciara pentru a scapa de datorii are conditii foarte dure, iar procedura este indelungata, fiind astfel dezavantajoasa pentru ambele parti.

Trebuie spus ca un client poate intra in programul de ajustare a datoriei daca banca nu are nicio garantie de valorificat. De exemplu, la un credit imobiliar sau de nevoi personale cu ipoteca, banca nu poate fi impiedicata sa vanda locuinta cu care s-a garantat imprumutul pentru a-si recupera restantele. In plus, foarte putine tari au reglementari speciale pentru imprumuturile garantate cu un imobil. Ideea de baza in majoritatea cazurilor este ca, si in situatia in care ar detine o casa, persoana respectiva nu ar fi capabila sa o mentina in procedura de reducere a datoriei.

Noul plan de rambursare

In toate tarile, debitorul este obligat sa returneze o parte din datoria acumulata, fiind stabilit un plan clar de rambursare in acest sens. Persoana in cauza trebuie sa puna la dispozitia creditorului intregul sau venit, din care are dreptul sa-si opreasca doar banii necesari pentru acoperirea cheltuielilor familiale strict necesare. Modul de calcul al acestor costuri difera de la o tara la alta, insa atitudinea generala este ca persoanele supraindatorate trebuie sa se obisnuiasca cu un standard de viata foarte modest, similar cu ajutorul social platit de stat.

Durata planului de ajustare a datoriei este, de regula, de 5 ani, insa in anumite tari, cum ar fi Danemarca si Olanda, platile se pot face chiar si in numai 3 ani. In schimb, in Franta, debitorul poate fi obligat sa suporte aceste restrictii chiar si 10 ani, iar in Austria, Luxemburg si Marea Britanie se poate ajunge pana la 7 ani.

Ratele pe care le plateste clientul supraindatorat pot fi fixe sau variabile. Chiar si cele fixe se pot modifica in cazul in care venitul debitorului sufera modificari radicale. In Austria, Germania si Estonia, ratele sunt variabile si se ajusteaza permanent la venitul obtinut. Totodata, ele au o tendinta descendenta, in sensul ca persoanele pot retine un procent mai mare din salariu in ultimii ani de plata.
O atentie speciala este acordata persoanelor care nu dispun de venituri nici macar pentru asigurarea cheltuielilor de subzistenta. In astfel de situatii, unele tari permit clientilor aflati in incapacitate de plata sa scape de datorii fara sa mai plateasca ceva. Persoana respectiva este insa foarte atent monitorizata. In Franta, de exemplu, debitorul este degrevat de datorii dupa o perioada de observare de doi ani. In schimb, in Austria, clientul trebuie sa achite cel putin 10% din datorie, indiferent de situatia financiara, in timp ce in Luxemburg a fost creat un fond special care plateste datoria minima ce trebuie achitata de persoanele aflate in dificultati majore.