A avut partituri de exceptie, a dat replica unor monstri sacri ai teatrului romanesc ca Radu Beligan si Valeria Seciu (in “Cine se teme de Virginia Woolf?”), Mircea Albulescu, Gheorghe Cozorici si Marin Moraru (in Generoasa Fundatie). “Nascut” pentru film, a demonstrat-o in creatii magistrale ca “Tanase Scatiu”, “Semnul sarpelui”, “Asteptand un tren”, “Portile albastre ale orasului” si multe altele, fiind unul dintre actorii preferati de Veroiu si Pita.

Nascut la Galati, absolvent al Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, a debutat ca actor la Teatrul National din Iasi, unde a activat in perioada 1965-1969, interpretand roluri importante in piese de Sofocle, Anouilh, T. Williams, Brecht, Sorescu, C. Teodorescu in regia semnata de Sorana Coroama, Crin Teodorescu, Aurel Manea, Waimer si Benevitz, pentru ca din 1969, sa devina actor al Teatrului National din Bucuresti, unde a aparut in numeroase roluri principale din piese de Shakespeare, Ostrovski, Gogol, Vallejo, Wasserman, Caragiale, P. Anghel, D. Sarbu, V. Stoenescu, C. Munteanu, D. R. Popescu, D. Sararu s.a. A mai jucat fiind solicitat de George Teodorescu, Radu Penciulescu, Ion Cojar, Michel Fagadau, Letitia Popa, Horea Popescu, Sanda Manu, Cristian Munteanu, Radu Beligan, Emil Mandric, George Motoi, Andrei Serban, Felix Alexa, Alexa Visarion, Grigore Gonta
s.a. Parte dintre aceste performante artistice au fost rasplatite cu Premiul I pentru interpretare masculina (1970), Premiul revistei “Teatru” pentru “cel mai bun spectacol” si din nou “pentru cea mai buna interpretare masculina “ FESTIVALUL ARTELOR 28. (1983), Premiul “pentru cel mai bun spectacol cu o piesa romaneasca” in cadrul Festivalului “I. L. Caragiale” (1990). In 2002 i s-a conferit Ordinul National “Serviciu Credincios” in grad de Cavaler.

- Cand si unde s-a consumat debutul scenic, dar si cinematografic al Actorului Costel Constantin?

- Am terminat Institutul, asa se numea pe atunci, Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, la clasa profesor Beate Fredanov. Faceam teatru inca din scoala, jucam serios. Primul film a fost in 1973 “Portile albastre ale orasului”, iar in teatru am absolvit cu rolul lui Laertes, din “Hamlet”, in 1964. Am debutat pe scena la Teatrul National din Iasi cu Calugarul tanar, “Beckett” de Jean Anouilh, in regia Soranei Coroama-Stanca. In Bucuresti am venit dupa cinci ani de teatru la Iasi. Pe vremea aceea directorii mergeau prin teatrele marilor orase pentru a-si angaja actori. Asa am ajuns in 1971, sa joc in “Saptamana patimilor”, de Paul Anghel, la Teatrul National.

- Cum vi se pare scoala de Teatru de astazi? Credeti ca tinerii actori care apar in tot felul de seriale, in diverse reclame TV, vor ajunge mari actori?

- Nu cunosc scoala de astazi. Dar cei care incep cu astfel de roluri nu vor putea fi toti la inaltimea unor roluri de compozitie pe care le cere scena.

- Credeti ca televizorul ucide actorul?

- Da. Cu siguranta. Tinerii care joaca mai intai in diverse sitcom-uri la TV sau in reclame vor avea dificultati pe scena. La televiziune se cere putin si rapid, totul se face pentru bani, nu pentru arta, pe cand la teatru sau intr-un film trebuie sa stii cum sa vorbesti, cum sa te misti, sa improvizezi.

- Cu ce regizori si directori de Teatru ati colaborat optim? Care este atmosfera de lucru la TNB?

- Aici noi suntem o familie. De cand sunt angajat la National am schimbat sase directori. Cu toti am colaborat foarte bine. E natural ca fiecare sa vina cu propria viziune asupra manageriatului unei institutii de asemenea anvergura artistica.

Apus de soare - ca o sfanta liturghie

Costel Constantin face parte din ultima generatie de maestri ai scenei nationale. Impins de tanar catre roluri memorabile nu e intamplator faptul ca, la apogeul talentului, toate datele aveau sa-l indice potrivit pentru rolul lui Stefan din “Apus de soare”. Astfel rolul voievodului a reprezentat pentru Costel Constantin triumful unei mari cariere. Un erou modern care a transformat rolul lui Stefan. La premiera piesei a fost prezent si Patriarhul Teoctist, care a spus: “A fost ca o sfanta liturghie!”. Solistul montarii, Costel Constantin, si-a elaborat marele rol fara emfaza, evidentiind energia exceptionala a personajului, evitand rostirea „tunatoare” care facea gloria interpretarii lui George Calboreanu. El a propus alternativa firescului mereu, a dimensionarii statuare, accentuand-o pe aceea mai nuantat umane.

Un spectacol despre credinta si putere, despre patima si vointa, iesit din paginile uneia dintre cele mai frumoase scrieri romantice ale dramaturgiei romanesti. Interpretarea s-a aflat pe umerii unei noi si inspirate generatii de artisti ai primei scene nationale, in frunte cu Societarul de onoare Costel Constantin, interpretul gloriosului domnitor supranumit Soarele Moldovei, Stefan cel Mare.

- M-as opri la rolul lui Stefan, din “Apus de soare”, in regia lui Dan Pita. A fost o idee fericita montarea acestui spectacol monumental, de o modernitate bine temperata?

- A fost ideea lui Dinu Sararu, directorul de atunci al Teatrului. Ne-am straduit mult sa iasa asa. Costumele ce poarta semnatura Luanei Dragoescu, muzica lui Adrian Enescu, in decorurile lui Mihai Madescu, jocul actorilor, toate au contribuit la realizarea acestei piese cu zeci de personaje: logofeti si boieri aflati in slujba lui Stefan. Partenerii mei m-au ajutat foarte mult. Daca ei nu ar fi fost buni, nici eu nu as fi putut fi la inaltimea rolului.

- Domnul Sararu spunea ca a asistat la repetii si s-a implicat in aceasta montare. Asa procedeaza toti directorii de teatre?

- Da, e normal. Toti directorii fac asa. Fiecare piesa e copilul lor. Sigur ca o alta parere, venita din afara scenei este mai limpede si avem nevoie sa ni se spuna: uite acolo nu cade lumina cum ar trebui, spui replica prea strident, e firesc sa fie asa. Domnul Sararu a fost alaturi de noi tot timpul.

- La acest spectacol ati avut o tripla calitate: cea de co-semnatar al textului, asistent de regie si interpret principal.

- Da, asa este. Dan Pita nu mai montase de mult teatru. El venea din cinematografie si m-a rugat sa-l ajut. Avea nevoie de un ochi din teatru. Am fost cel mai aproape de cerintele lui.

- Ati avut emotii la gandul ca ati fi putut fi comparat cu Calboreanu? In fond il interpretati pe Stefan, nu pe Calboreanu. Ati facut unul din cele mai bune roluri ale dumneavoastra. Poate cel mai bun.

- Nu, nu mi-a fost teama. Robert Turcescu a criticat spectacolul, doar de dragul de a-l critica, spunand ca am vrut sa-l imit pe George Vraca, nestiind ca nu George Vraca, ci marele Calboreanu a fost Stefan in “Apus de soare”. Exista si excese.

Citeste si:

- Pe langa faptul ca montarea a fost una grandioasa, a fost si necesara. Credeti ca mai e nevoie de piese clasice la National?

- Piesa a venit intr-un moment prielnic, intr-un context benefic pentru National: comemorarea de la Putna, se implineau cinci secole de la moartea voievodului. Alaturi de actori ca Monica Davidescu, Marius Bodochi, Claudiu Bleont, Serban Ionescu, Eugen Cristea am lucrat ca o familie. Sigur ca avem nevoie de piese clasice. Acum se monteaza modern. Nu cred ca daca il faci pe Hamlet cu pulover pe gat esti orginal. Trebuie sa stii sa fii original. Capodopera lui Delavrancea, “Apus de soare” reprezinta in literatura noastra, alaturi de Caragiale, ceea ce este pentru englezi “Hamlet” sau pentru francezi Moliere cu ale sale comedii. Asa ca este nevoie de o piesa de asemenea anvergura la Teatrul National.

- De ce nu se mai joaca piesa?

- E la fel ca in politica: cand se schimba regimurile fiecare vrea sa demonteze ceea ce a creat cel de dinainte, crezand ca el va face mai bine. Piesa nu se joaca pentru ca fiecare director cand ajunge la conducerea unui teatru vine cu un suflu nou. Am vorbit cu directorul Ion Caramitru si a spus ca nu-i momentul. S-a vorbit de un buget imens, ca s-ar fi folosit sabii din aur, iar coroana ar fi costat enorm. Nu a fost asa. Tot ce a fost achizitionat pentru aceasta montare era in beneficial teatrului. Costumele puteau fi folosite si in alte piese. Decat sa cheltui bani pe spectacole inutile, de mana a doua, cred ca banii au fost cheltuiti cu cap. Era spre binele teatrului.

- Piesa a fost montata pentru a aduce un omagiu voievodului moldovean sau pentru a afirma o gandire teatrala superioara?

- Si una si alta. A venit intr-un moment cand se implineau niste ani de la moartea voievodului. Fiecare cultura nationala are capodoperele ei. Noi avem trilogia lui Delavrancea, iar “Apus de soare” este apogeul dramaturgiei noastre.

Dinu Sararu - initiatorul proiectului

“A fost o idee fericita aceasta tentativa de a imbogati capitala Romaniei cu un eveniment cultural de proportii europene, intr-un moment in care Romania isi impune din ce in ce mai pregnant personalitatea in spatiul spiritual european. Spun ca a fost o idee fericita pentru ca el vine sa completeze atmosfera de sarbatoare existenta atunci cand din doi in doi ani avem festivalul Enescu, cand pauza care era nedorita dar se instaurase totusi trist, este acum ocupata de efervescenta unei manifestari de anvergura. Teatrul National vine cu “Apus de soare” de Barbu Delavrancea, in directia de scena a marelui regizor de film Dan Pita, cu Costel Constantin ca protagonist. E un spectacol monumental... nu numai prin decorurile, costumele, muzica lui Adrian Enescu care este ea singura un spectacol, ci si prin daruirea tinerei trupe a Teatrului National alaturi de cel mai batran dintre societarii de onoare ai teatrului care il joaca pe Stefan la 62 de ani, Costel Constantin. Este un spectacol, care va ramane, se dovedeste de pe acum, in istoria Teatrului National... A fost un pariu al nostru cu amintirea legendarului “Apus de soare” in care juca Calboreanu, in regia Marietei Sadova si a lui Mihai Zirra. Sunt convins ca acest pariu a fost castigat. Este un spectacol care la primele intalniri cu publicul a depasit 4.000 de spectactori si e demn de spus ca la sfarsit, in picioare, mii de tineri aplauda creatia lui Costel Constantin”.

Jonathan Scheele, seful delegatiei CE in Romania, la premiera oficiala
“Apus de soare” de Barbu Stefanescu Delavrancea a fost un eveniment artistic, atat prin modul de abordare regizoral al acestei drame istorice, cat si prin aportul semnificativ al unor importante forte artisticesti, din diverse generatii, talente de exceptie. Piesa are o montare ce reuseste sa fie monumentala si moderna, sub indrumarea regizorala a lui Dan Pita, care i-a avut ca aliati de rafinament, pe scenografii Mihai Madescu si Luana Dragoescu (costume), care au imbinat simplitatea si sobrietatea mijloacelor cu opulenta vietii de la curtea domneasca. A fost o seara excelenta!”

Valeriu Rapeanu: Spectacol modern, la inaltimea operei perene a literaturii romane

“Costel Constantin n-a cautat sa contureze imaginea unui supraom, dar nici a unuia obisnuit. Costel Constantin a respectat traditia asa cum s-a transmis prin generatii. Acest spectacol, de inalta tinuta artistica, pentru care toti cei ce au contribuit la realizarea lui merita recunostinta noastra, traieste un suflu eroic si tragic specific istoriei noastre pe care datorita conceptiei regizorale si interpretarii actoricesti il simtim profund contemporan”.

- Cum se obtine oare performanta, in care majoritatea da gres, aceea de a imbina cu talent profesia si viata de familie?

- Daca nu ai o mana forte care sa te sustina, nu reusesti. In cazul meu, norocul a insemnat intalnirea cu sotia mea, Mihaela. Suntem de 30 de ani impreuna. Fiecare venim dupa o alta experinta, si fiecare a adus ceva in relatia asta. Ne completam. O relatie ca sa functioneze, trebuie consolidata. Trebuie sa dublezi permanent cu inteligenta si sensibilitate. Asta presupune o mare cheltuiala de energie, de rabdare, ca sa nu mai vorbim de multa, multa dragoste. Cu timpul,
intr-un cuplu ajungi sa simti, sa reactionezi in acelasi fel la o bucurie, la o durere, la o incercare mai serioasa. Uneori te lasi dus de probleme si daca nu ai pe cineva care sa te domoleasca, nu rezisti.

- Cum va veti petrece ziua de nastere?

- Voi merge la Festivalul de Comedie de la Galati cu piesa “Sambata, duminica, luni”, de Eduardo de Filippo. E neplacut pe de-o parte, dar ma bucur pentru ca eu sunt din Galati si acolo este mama, pe care o revad cu drag.

- Va mai doriti ceva in mod special privind arta dumneavoastra? Va doriti sa jucati un rol anume in filme sau in teatru?

- Nu. Consider ca am dat tot ce am avut mai bun. Daca cineva ma convinge ca merita vreun rol, ca e nevoie de mine acolo, da.

- Cum va simtiti la 65 de ani? Implinit?

- Da.

Societar de onoare al Teatrului National Bucuresti, a carui scena o slujeste din 1969, actorul Costel Constantin aniverseaza, pe 20 octombrie, 65 de ani. Isi face meseria cu daruire de peste 40 de ani, meserie pe care o iubeste. Actoria i-a adus multe satisfactii, dandu-i posibilitatea sa fie ceea ce si-a dorit, sa dea viata multor personaje. Pentru Costel Constantin, cele mai mari daruri ale vietii sunt familia, prietenii, animalele si natura. Ii dorim sa se bucure cat mai mult de ele si de rolurile sale.

La multi ani!