La romani, bataia este inca socotita ca fiind rupta din rai. Desi avem o lege privind combaterea violentei in familie si chiar o Agentie Nationala pentru Protectia Familiei, victimele violentei domestice nu sunt ajutate de stat decat cu sfaturi. La nivelul intregii tari, numarul locurilor in adaposturile special create pentru aceste victime, cu finantare privata, nu depaseste 150. Iar listele de asteptare sunt foarte lungi.
Agentia Nationala pentru Protectia Familiei - o institutie creata pentru ochii europenilor

De un an, legislatia romaneasca s-a imbogatit cu un act normativ privind combaterea violentei in familie. Ca si infiintarea Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei, adoptarea actului normativ a fost o casuta bifata pe lista de cerinte a Uniunii Europene. Nici un adapost pentru femeile si copiii batuti sau pentru barbatii maltratati n-a fost ridicat sau macar renovat cu bani de la buget. Pana acum, Agentia a cheltuit 16 miliarde de lei pe salarii si birouri.

Activitatea functionarilor agentiei s-a rezumat la preluarea apelurilor telefonice de la victime si participarea la "treninguri". Cu apelurile telefonice n-au avut prea mult de furca - din 1996 pana in prezent, la telefonul instalat la Guvern in acest scop si apoi la telefonul agentiei s-au inregistrat in total circa 4.000 de apeluri. In ceea ce priveste "treningurile" - mese-rotunde, seminarii, cursuri de pregatire a angajatilor etc. - acestea au fost organizate, in mare parte, de Coalitia Nationala a ONG-urilor Implicate in Programe privind Violenta Impotriva Femeilor.

Aceasta coalitie cu nume imposibil numara 35 de ONG-uri, majoritatea finantate de organizatii internationale si a devenit, inca de la infiintarea Agentiei, un partener de nadejde al acesteia. Nu stim exact cati bani au primit aceste ong-uri pentru combaterea violentei domestice si nici cum au fost cheltuiti. Agentia ne-a comunicat ca nu cunoaste aceste amanunte despre partenerii sai. Cert este ca doar 10 ong-uri din cele 35 au deschise adaposturi pentru victime.
In Romania, doar o victima din sase reclama violenta domestica

La nivelul intregii tari, numarul locurilor din adaposturile create pentru victimele violentei domestice nu depaseste 150. Conform unui studiu efectuat de unul dintre ong-urile membre ale coalitiei, in Romania numarul victimelor violentei in familie se ridica la 800.000. Cifra este insa discutabila. Raportata la populatia adulta ar insemna un procent de 16 la suta, in timp ce in Europa procentul femeilor abuzate de soti este de 20 la suta, or, se stie ca in Romania bataia se considera, inca, rupta din rai... Conform datelor Politiei, doar o victima din sase raporteaza in Romania agresiunea.

Citeste si:

Motivul pentru care femeile nu declara abuzurile sotilor sau ale concubinilor poate fi tocmai lipsa de speranta. Majoritatea femeilor sunt dependente de veniturile sotilor, iar divortul le poate aduce probleme mult mai mari decat bataia. In Bucuresti functioneaza doar trei adaposturi pentru victime: la Apaca, cel al Diaconiei si Casa Blu. "Initial erau mai multe, dar, fiind realizate pe fonduri Phare, s-au inchis repede, intr-un an, dupa ce s-au terminat banii europeni. De pilda, pana acum un an, femeile din sectorul 6 batute de soti se refugiau la un astfel de centru infiintat de fundatia GRADO in parteneriat cu primaria de sector. Primise, chiar, si cateva plangeri de la barbatii batuti de femei. Pacat ca s-a inchis!", spune Rodica Nita, reprezentanta a GRADO.

"Barbatu meu m-a torturat 20 de ani"
Adapostul infiintat de Diaconie are 7 locuri, in permanenta ocupate. Centrul face fata cu greu solicitarilor. Exista liste lungi de asteptare. Pana sa se hotarasca sa vina aici, femeile au fost tocate cu pumnii ani la rand. "Barbatu meu a fost tortionar, inainte de '89 a lucrat in Securitate. 20 de ani m-a torturat cu tehnici invatate la serviciu: imi sucea mainile la spate de le auzeam pocnind din umeri, apoi imi apasa cu pumnul tiroida pana cadeam lesinata. Era betiv si nebun. Dupa revolutie a intrat in puscarie si tot eu l-am scos. La cateva zile dupa asta, mi-a mai tras o mama de bataie", povesteste una dintre femei.

A fost cercetator economic, acum e pensionata. De-abia acum s-a hotarat sa divorteze. Problema este ca Diaconia nu o poate tine mai mult de trei luni, iar pensia de mizerie nu ii ajunge pentru chirie. Alta, de 27 de ani, a fugit de acasa cu tot cu fetita de 8 ani. Barbatul batea la ea ca la sacul de box, pana o invinetea, ii spargea capul, apoi o obliga sa doarma pe scari, direct pe ciment. Daca sarea in apararea mamei, pe fetita o pedepsea tinand-o cu mainile sus, lipite de perete, ore intregi, pana cand copilul incepea sa urle de durere. La Diaconie, femeile abuzate sunt gazduite cel mult trei luni, timp in care angajatii adapostului incearca sa le gaseasca de lucru si o camera cu chirie.
2 saptamani - timpul maxim de gazduire la doua adaposturi din Bucuresti

Adapostul de la Apaca s-a infiintat in urma cu doi ani pe langa policlinica Polimed, pe banii unui asociatii neguvernamentale din Norvergia. Banii dati de norvegieni ar fi trebuit sa le ajunga pentru un an, dar oamenii au tras de ei doi. Daca nu vor primi urgent ajutor de la vreun suflet milostiv, vor fi nevoiti sa-si inchida portile. Medicii de la policlinica Polimed spun ca au deschis acest adapost, disperati de cazurile grave care le treceau pragul. In prezent, muncesc mai degraba ca voluntari la adapost si incearca sa obtina sponsorizari prin relatii personale.

N-au primit niciodata vreun ban ajutor de la stat. La adapostul de la Apaca pot fi gazduite 6 suflete, mame si copii. Ca si la adapostul de la Diaconie, listele de asteptare sunt impresionante. La Apaca, victimele nu pot fi gazduite mai mult de doua saptamani. Si la Casa Blu sunt ocupate permanent cele 6 paturi, intr-un apartament cu adresa secreta. Una dintre femei este profesoara de pian - barbatul ei o lovea in nestire peste degete. Ar vrea sa stea mai mult, dar centrul nu o tine mai mult de doua saptamani. Dupa asta o sa plece unde va vedea cu ochii.