Fugita din Romania in anii '60, ajunsa in RDG, unde a trecut prin puscarie pentru niste manifeste antisistem, mutata in RFG si stabilita in cele din urma la New York. Sanda Weigel nu s-a despartit nicicind de discurile ei cu Maria Tanase si Romica Puceanu. Cu „Trenule, masina mica“, „Ciuleandra“ sau „Cine iubeste si lasa“ a facut una cu pamintul granite geografice si muzicale. Sanda Weigel povesteste pentru Cotidianul in ce fel se simte peste tot acasa cu muzica pe care o cinta.

Ati plecat din Romania in 1964, la 13 ani. Ce s-a intimplat?

Am parasit tara pentru ca parintii mei au trebuit sa plece, fiind politic inoportuni. Cum nu aveau voie sa lucreze nimic, devenise din ce in ce mai dificil sa cistige bani. Tatal meu, neurolog si psihiatru, era impotriva fascistilor. Am ales RDG, pentru ca acolo era verisoara lui tata. Pina sa plec, apucasem doar sa joc intr-un serial de televiziune pentru copii, unde am interpretat un cintec pe versuri de Cosbuc, „Azi am sa-mi crestez in grinda“.

Citeste si:

Ce-ati cintat in RDG?

N-am cintat Maria Tanase, desi am avut cu mine toate discurile ei si pe cele ale Romicai Puceanu. Mama mai venea uneori in Romania si imi aducea si altele noi. Invatasem cintecele inca de cind eram mica si le stiam pe toate. Pe Maria Tanase o vazusem la Teatrul de Revista, cind inca eram in Romania. M-am indragostit inca de atunci de muzica ei. Asta e ce simt eu, chiar daca nu sint tiganca, chiar daca nu sint de la tara. Nimeni nu voia sa auda asa ceva in RDG, asa ca am cintat rock. Aveam o formatie foarte cunoscuta si am lansat un hit ajuns pe locul 1 in topuri. Numele formatiei, care era englezesc, Team 4, a trebuit sa-l schimbam insa, acesta devenind Nachinsky und seine Gruppe. Aveam 18 ani si am protestat la adresa politicii, prin niste manifeste impartite in cutiile postale. Scrisesem de mina pe ele texte de genul: „Hitler - 1938 - Pactul de la Varsovia - 1968“. Lumea s-a dus la politie si ne-a denuntat. Am facut trei luni de inchisoare. Povestea noastra a ajuns insa in presa din Germania de Vest si RDG-istii si-au dat seama ca nu era asa bine sa ne puna la inchisoare, asa ca am lucrat in cele din urma intr-o fabrica de medicamente, la o banda rulanta.

In Germania Federala cum ati ajuns?

Am trecut granita sase ani mai tirziu. La inceput nu am cintat, pentru ca trebuia sa cistig bani, asa ca am ales teatrul, unde am activat aproape zece ani. Am inceput sa cint, dupa nasterea copiilor, la Hamburg, unde aveam o trupa. Dupa mutarea la New York, in 1993, a urmat iar o pauza si apoi am continuat. Sint sapte ani de cind am reinceput. Abia in New York am avut insa foarte mult succes cu Maria Tanase. La New York mi-am regasit practic radacinile. Pot spune ca toata viata mea am avut un drum tiganesc.