Dar nu numai gustul le motiveaza achizitiile. Pre­zenta operelor de arta intr-o casa da masura situatiei financiare, celei sociale. Arta devine un etalon al averii si al puterii posesorului sau. Nu intamplator, apar, in timp, expertii, consilierii artistici, meniti sa garanteze validitatea achizitiei devenite acum si investitie.

In lumea contemporana, colectionarii par sa gaseasca noi motivatii dorintei lor de a cumpara arta, si mai ales arta contemporana.

Potrivit scriitorului englez Bruce Chatwin, una dintre ele este nevoia de a alunga singuratatea. „Am remarcat adesea ca, in colectiile importante, cele mai frumoase piese sunt adunate in jurul patului ca niste ingeri pazitori, patul fiind dezesperant de ingust." Alteori, gestul colectionarului este rezultatul credintei ca artistul este capabil sa intrevada in operele lui viitorul.

Ideea nu este noua. Ea face parte din multele incercari ale esteticii si psihologiei de a descoperi esenta creatorului. Capata insa acum un accent special, din cauza schimbarilor rapide in mentalitate, in relatiile dintre oameni. in sfirsit, febra achizitiilor de tot felul, inclusiv acelea ale operelor de arta, este considerata un mod de relaxare.

Citeste si:

Cine sunt colectionarii artei contemporane? Judith Benhamou-Huet, care semneaza in „Gazette des Beaux Arts" un articol pe aceasta tema, raspunde cu directete acestei intrebari: „Noua elita mondiala nu mai este una culturala, ca aceea de la inceputul secolului XX, ci una financiara.

Din fericire, ii place sa cumpere arta contemporana." Dincolo de placere, acesti colectionari au si motive economice. in Franta, de exemplu, ei au o serie de facilitati fiscale: operele de arta sunt scutite de impozitul pe avere, pot fi folosite pentru a acoperi taxele de succesiune, iar donarea lor unui muzeu da dreptul la o deducere fiscala de 66%, in limita a 20% din venituri.

Exista in momentul de fata, in lume, zece megacolectionari din Franta, Belgia, SUA, Norvegia, Elvetia, Germania. „Patriarhul colectionari­lor de arta contemporana" este belgianul Anton Herbert, care si-a inceput colectia in 1968, decoperindu-si o adevarata pasiune pentru conceptualistii americani.