Pictura lui Florin Niculiu este dedicata in intregime genului peisagistic. Poate si de aceea rezolvarile picturale ajung la o distilare tehnica uimitoare si la un rafinament minutios al elementelor. Exista cateva ipostaze ce caracterizeaza pictura lui Florin Nicoliu, ce aproape nu mai au nevoie de semnatura pentru a-i
fi atribuite. Delimitate de tarmul infinit al liniei orizontului, plutesc cele cateva putine elemente. Mai mult decat motive, acestea sunt substitutele personajelor: o sfera, ce uneori pare a fi o planeta, un cristal, un ciulin, multe petale si frunze. Orizontala tarmului gol al plajei este vibrata prin prezenta unei scari (sau a unei trambuline), a unui craniu de pasare, de o vioara, ori de o scoica sau un burete de mare. Intr-o interpretare mai apropiata viziunii artistului, aceste semne apar ca niste note muzicale asternute pe portativul naturii peisajului.

Intr-un peisaj fara fiinte, atmosfera este de tristete, melancolie si nostalgie. Pictura sa ar putea deveni un excelent decor de scena, ce urmeaza a fi animat de aparitia actorilor. Insa din cauza absentei fiintei umane peisajele sale par a fi uneori naturi statice cu fundal de peisaj. Aceasta lume este locul eternitatii obiectelor care traiesc in urma efemerului fiintei umane.