„Cumpar apartament in bloc, in zona civilizata“ - o formula frecvent folosita in anunturile de mica publicitate. De fapt, ceea ce cauta autorul unui asemenea anunt este un cartier omogen din punctul de vedere al calitatii locuitorilor, infrastructura de servicii si comert dezvoltata, servicii publice si, nu in ultimul rand, o zona ingrijita. SFin a realizat un clasament al celor mai „civilizate“ cartiere din Bucuresti. Criteriile care au stat la baza acestui top au fost accesul la acele servicii publice si private care fac ca o localitate sa fie numita oras, iar alta, lipsita de o parte sau totalitatea serviciilor - comuna sau sat.

Cerintele formulate de un potential cumparator sunt bine-cunoscute in business-ul imobiliar. „La apartamentele achizitionate strict pentru locuinta personala, dincolo de amplasament si pret, printre factorii decizionali se numara gradul de dezvoltare a infrastructurii, apropierea de institutiile de interes major - gradinite, scoli, spitale, banci etc. -, calitatea si numarul vecinilor“, sustine Monica Marin, Partner Manager al EuroMetropola. Evident, acestora li se adauga si alte criterii ce urmaresc, in principal, confortul si calitatea vietii. Prin urmare, intr-un oras, cota unui cartier este data nu doar de pretul locuintelor, dar si de gradul de dotare al acestuia cu diverse facilitati urbane, care pleaca de la nivelul de baza, respectiv echiparea cu utilitati moderne - gaze, apa curenta, canalizare, CaTV, Internet, telefon - si terminand cu accesibilitatea infrastructurii de transport, comert, educatie si cultura etc.
Cei mai importanti indicatori in stabilirea ierarhiei cartierelor bucurestene, furnizati de agentiile imobiliare si utilizati in studiul SFin, au fost: gradul de dotare cu spatii moderne de comert (hipermarket, mall, cash&carry, exclusiv supermarket); accesul la aeroport, autostrazi, Gara de Nord (masurat in timpi parcursi cu cel mai rapid mijloc de transport, in conditii de trafic aglomerat); transport public subteran; prezenta parcurilor si lacurilor/strandurilor; gradul de aglomerare a transportului terestru si poluarea fonica.
Studiul nu include cartierele din zona centrala si semicentrala (gen Dorobanti, Centrul Civic) si a considerat prezenta institutiilor de educatie si cultura (scoli, teatre, expozitii de arta) ca fiind egal repartizata la nivelul Capitalei.