Interpret de mare rafinament psihologic si simultan intelectual - nenumarate ii sunt creatiile ce pun in valoare ideea de adevar si adancime sufleteasca din dramaturgia romaneasca clasica si contemporana sau din sferele dramaturgiei universale. Vocatia scenica a lui Octavian Cotescu se remarca in comedie si drama cu egala fervoare. Rolurile interpretate in dramaturgia lui I.L. Caragiale, O scrisoare pierduta sau D-ale carnavalului, poarta amprenta modernitatii actului creativ scenic, dupa cum autori ca Teodor Maziliu, Ion Baiesu sau Iosif Naghiu si-au legat destinul de arta lui Octavian Cotescu.

In operele lui Cehov si Alexandr Vampilov, drama psihologica se limpezeste in imaginea tulburatoare a unui actor care imbina tragismul cu rafinata ironie, participarea decantata cu delicata distantare. in Minetti, amplu monolog al actorului ratat din piesa lui Thomas Bernhardt, Cotescu traieste tragedia artistului in faza crepusculara a existentei, face simtita inteligenta dramatic instrainata a personajului ce-si identifica cantecul lebedei cu statornica si obsesiva dorinta de a-l interpreta pe neuitatul Lear.

Citeste si:

Arta lui Octavian Cotescu evidentiaza capacitatea de a construi caractere printr-o gestica fireasca, de a modela replica, cuvantul rostit in substanta gandului fertilizator si a unor structuri psihologice imaginate.
Ironia si autoironia contribuie la realizarea caracterelor in comedie si drama. Spontaneitatea lui cucereste. Umorul fin si induiosator tradeaza tragedii umane, cotidiene si anonime.

Credinta in participare face ca metamorfozele unui rol sau ale unor roluri sa determine satisfactia si placerea "de a juca".