Intamplator sau nu, mare parte a creatiilor prezentate in concertele ultimului sfarsit de saptamana configureaza universul valorilor muzicale europene ale primei jumatati a secolului trecut. Sunt lucrari contemporane cu marile creatii ale spiritului enescian. Ma refer, spre exemplu, la acel vizionar Octuor pentru corzi; ne aducem aminte, a fost prezentat zilele trecute de tinerii muzicieni membri ai formatiei elvetiene "Camerata Lysy", o partitura ce deschide, in primii ani ai secolului, drumul neoclasicismului muzical european. Mult mai tarziu, in deceniul al 4-lea, Stravinski a scris al sau "Divertimento" pentru orchestra, iar Prokofiev a scris muzica baletului "Romeo si Julieta", lucrari puse in valoare - la Sala Mare a Palatului - cu entuziasm si credinta, cu stralucire sonora ampla, de acest admirabil colectiv simfonic care este Orchestra Nationala Rusa, condusa de un incercat veteran al baghetei care este dirijorul Charles Dutoit.

Citeste si:

Indiscutabil, "marile spirite se intalnesc". In anii debutului de secol Gustav Mahler a prezentat in prima auditie absoluta acel opus enescian de tinerete care este Suita I-a, pentru orchestra, cu al sau uimitor in epoca "Preludiu la unison". Ulterior, la distanta de decenii in timp, considerandu-se responsabili de soarta intregii umanitati, cei doi artisti au considerat firesc a i se adresa. Enescu a creat a sa Simfonie a III-a, admirabil inchegata, ne aducem aminte, zilele trecute, de Lawrence Foster la pupitrul dirijoral al orchestrei Filarmonice "Arturo Toscanini". Anterior, in primul deceniu al secolului - s-au implinit o suta de ani! - Mahler realiza acest grandios opus vocal simfonic care este Simfonia a VIII-a, supranumita "a celor o mie", solicitand un aparat vocal-simfonic urias, lucrare coplesitoare a postromantismului vienez de inceput de secol.