Ati putea creiona profilul amatorului de cinema care sigur va merge sa vada „4, 3, 2“?

Vlad Ivanov: Cred ca dupa atita reclama, toata lumea se va duce, cel putin din curiozitate. Nu cred ca exista un profil anume. Eu, personal, cind ma duc la acest film pe la festivaluri, si in afara, si la proiectiile din Romania, ramin pina la capat. Nu pot sa vorbesc dupa ce il vad, mai stau, ma gindesc... Cred ca ii va tusa pe multi, e un film de la care nu pleci asa cum ai intrat.

Anamaria Marinca: As spune ca fiecare roman ar gasi interesant acest film, e vorba despre trecutul nostru, al tuturor, si se spune ca cine isi uita trecutul merita sa il traiasca din nou, sa il repete.

S-au auzit deja comentarii de tipul „Iar Ceausescu?!“...

Vlad Ivanov: Dar lumea nu intelege un lucru: „4, 3, 2“ nu este despre comunism, ci despre cu totul altceva: relatii interumane, decizii luate intr-un anume moment, prietenie, foarte multe alte lucruri. Faptul ca el se petrece in perioada comunismului nu face decit sa ii creasca dramatismul situatiei.

Anamaria Marinca
: Nu exista nici un fel de referinta la adresa regimului in film si nici nu se pronunta cuvintul „comunism“. E pur si simplu o poveste anonima, daca vreti, din 1987, care se petrece la Iasi. Decretul (care interzicea avortul - n. red.) intrase deja „in functiune“, dar povestim mult mai multe lucruri decit o epoca, e una dintre multele povesti din Epoca de aur, cum se intituleaza si ciclul din care acest film face parte. Nu este insa despre comunism, dupa cum nu este nici doar despre avort.