In weekend vor urca pe scenele festivalului Dan Grigore, care isi sarbatoreste astfel implinirea a 50 de ani de cariera, Filarmonica din Dresda si Corul National al Spaniei, celebrul ansamblu Hesperion XXI, condus de Jordi Savall, pianistii Nelson Freire, Murray Perahia si Polina Leschenko, precum si Russian National Orchestra, sub bagheta dirijorului Charles Dutoit. Insa a venit in sfirsit momentul intilnirii cu cea mai speciala invitata a Festivalului „Enescu“ de anul acesta, pianista Martha Argerich, care va oferi doua concerte: unul la Ateneu, vineri dupa-amiaza, alaturi de bunul sau prieten, Nelson Freire, si altul la Sala Palatului, simbata seara, impreuna cu Russian National Orchestra condusa de fostul sau sot Charles Dutoit.


Aversiunea sa fata de presa si fata de cultivarea unei imagini publice a tinut-o departe de prim-planul mediatic de-a lungul intregii sale cariere. Despre Martha Argerich nu s-a zis niciodata ca ar fi un artist prea popular, dar s-a spus adesea ca e geniala, uluitoare si una dintre cele mai mari pianiste ale tuturor timpurilor. Nascuta la Buenos Aires, in 1941, Argerich a inceput sa cinte la pian inca de la gradinita: putinele povesti referitoare la acea perioada provin de la fratele si mama ei, care isi aduc aminte cum, inainte sa implineasca 3 ani, au vazut-o pe Martha incercind sa reproduca fragmente de muzica ascultate intr-o parte sau alta. I s-a cumparat un pian de jucarie, pe care micuta l-a facut praf imediat, dind de inteles ca nu vrea sa se joace. A urmat pianul adevarat, iar la 5 ani incepea sa studieze deja cu Vicente Scaramuzza.

Unul dintre putinele momente-cheie ale carierei sale pe care Argerich le-a dezvaluit presei a fost imprejurarea speciala in care a plecat din Argentina. Avea 12 ani, iar un prieten de familie a reusit sa-i obtina un recital in fata presedintelui argentinian Juan Domingo Peron. Impresionat de talentul ei, Peron a intrebat-o unde ar fi vrut sa ajunga, iar Martha i-a raspuns, pur si simplu, ca voia la Viena ca sa studieze cu celebrul Friedrich Gulda. Zis si facut: desi parintii ei erau antiperonisti, li s-au obtinut doua posturi la Ambasada Argentinei in Viena, iar Martha incepea, in curind, lectiile cu Gulda. In capitala austriaca, Argerich avea sa-l cunoasca, destul de repede, pe unul dintre cei mai buni prieteni ai sai de-a lungul vietii: intr-o zi, tinara s-a dus sa asculte recitalul public de admitere la Academia din Viena al unui copil-minune din Brazilia, Nelson Freire. Talentul si stilul pianistului de 13 ani au impresionat-o profund: intr-un interviu acordat in luna mai revistei „Diapason“, Argerich declara ca, la cinci minute dupa ce s-au cunoscut, devenisera deja prieteni, relatie care se mentine si astazi. De altfel, publicul bucurestean ii va putea asculta vineri interpretind impreuna lucrari de Rahmaninov, Mozart, Sostakovici, Schubert si Ravel.