„Beavis Si Butt-Head“, „South Park“ sau „Farmece“ sint doar citeva dintre productiile occidentale care au tras cu ochiul inspre gindirea nipona. Felul in care zenul s-a infiltrat in gindirea si cultura occidentale este prezentat in urmatorul volum din ENCICLOPEDICA, „Japonia. Eterna fascinatie“, care va fi distribuit luni, 17 septembrie, impreuna cu ziarul Cotidianul.

Ajunsa in Japonia din China, in prima jumatate a secolului al XIII-lea, gindirea zen s-a dezvoltat in manastiri, dar si pe drumurile tarii, datorita calugarilor ratacitori si a poetilor, dupa cum arata autoarea monografiei, istoricul Nelly Delay. Din zen au derivat ulterior forme artistice consacrate in cultura nipona: ceremonia ceaiului, amenajarea gradinilor sau caligrafia. Diferita de toate celelalte secte budiste traditionale, gindirea zen este o Cale ce conduce spre Iluminare (satori) prin concentrarea asupra celor mai marunte aspecte ale vietii cotidiene.

Citeste si:

Un ritual aparte in cadrul practicii zen este ceremonia ceaiului (cha no yu), importata, la rindul ei, din China si adusa in Japonia la inceputul secolului 13 de Eisai, fondatorul sectei Rinzai. Abia la distanta de trei veacuri, maestrul Sen no Rikyû o raspindeste in rindul paturilor cultivate ale societatii, unde capata denumirea oficiala de „Calea Ceaiului“, cu o estetica aflata in consonanta perfecta cu idealul sobrietatii zen.