Gunter Grass nu a fost nicio­data un autor care sa fi ocolit scandalul (reamintesc aici doar opozitia lui la reunificarea Germaniei). Dar nimic din trecutul sau de scandalagiu nu se poate compara cu „affaire-ul autobiografic” rascolit de primul volum al memoriilor lui, „Decojind ceapa”. Notele acestuia ii vor acompania, probabil, sfarsitul.

Grass a intrat pe teritoriul singurului tabu care, in Germania, pastreaza caracterul de interdictie violenta al vechilor tabuuri religioase: e vorba de regimul nazist.

Explozia a declansat-o insusi Grass, intr-un interviu aparut pe 12 august 2006, in care-si anunta memoriile ce vor fi publicate la scurt timp dupa aceea: recunostea acolo ca a facut parte, in ultimele luni ale razboiului, intre fe­bruarie-aprilie 1945, din Waffen-SS. Nu din Wehrmacht, armata ordinara a Germaniei, cum se crezuse pana atunci; ci din trupele SS, avangarda mili­tara si criminala a regimului nazist. Waffen-SS avea trei diviziuni, trei brate ale aceluiasi corp: garda personala a lui Hitler, paznicii lagarelor si unitatile de elita. Din acestea din urma a facut parte Grass, ca soldat de 17 ani intr-o divizie de tancuri.

Adolescent in Germania aflata in razboi, Grass fusese luat in serviciul de ajutor al armatei aeriene, Luftwaffe; rol care nu era „unul voluntar”. in acest context, la 15 ani face cererea de a fi inrolat ca voluntar la arma submarine. Cererea ii este respinsa, data fiind vars­ta prea cruda. Dar, la doi ani dupa aceea, cererea va avea ecou: viitorul scrii­tor este incorporat - si nu in armata ordinara, ci in Waffen-SS. Va prinde ultimele luni ale razboiului, inainte de a cadea prizonier la americani si de a fi internat intr-un lagar (unde, printre altii, il intalneste pe Joseph Ratzinger, viitorul papa, cu care joaca zaruri sub o foaie de cort si poarta discutii vag teologice).