E-urile sint tot timpul subiect de dezbatere

„Riscul e mai mare sa te calce o masina decit sa patesti ceva din cauza E-urilor folosite corect. Ar trebui sa 'risti>> sa traiesti 154 de ani, cit au aratat cercetarile ca ar avea nevoie E-urile folosite corect sa-ti produca vreo boala. Or, specia n-a ajuns acolo! Cind vom ajunge, ne vom pune problema!“, e foarte sigur pe rezultatele stiintifice dr. Paul Piscoi, sef serviciu al Autoritatii Nationale Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor din Bucuresti.

Prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare din Bucuresti, e de cu totul alta parere: „Desi ni se spune, inclusiv de catre Autoritatea europeana pentru siguranta alimentelor, ca sint sigure, ele numai aparent sint sigure, pentru ca nu determina la un consum accidental sau de scurta durata fenomenele toxicitatii acute, dar cu toxicitatea cronica nu mai e acelasi lucru. Din ce in ce mai mult constatam ca autoritatea europeana scoate de pe lista

E-urilor bune aditivi care pina mai ieri erau considerati siguri. Iata, acum citeva zile a fost interzis in UE E 128, considerat cancerigen, dar el e frate bun cu E 129, E 131, E 102, E 104 sau cu E 127. E 128 e cancerigen, dar fratii lui aproape gemeni inca sint buni?!? Cred ca vom asista la momentul cind si acestia vor fi interzisi. Dar in timpul in care ei au fost consumati si ni s-a clamat noua ca sint siguri, cine ne da noua sanatatea inapoi?“. Profesorul dr. Mencinicopschi adauga un supliment argumentatiei sale: „Uitati, in 2004, s-a retras de pe piata un alt aditiv alimentar extrem de nociv, E 230, cu care se tratau de suprafata toate citricele ca sa nu mucegaiasca. A fost trecut direct de la aditivi la pesticide, otravuri si interzis. Cu el trebuia sa fii intr-atit de atent incit trebuia sa te speli pe miini ca sa nu contaminezi pulpa de portocala sau lamiie, daramite gospodinele care le radeau coaja pentru prajituri? Si nici macar nu erau avertizate ca se pot otravi. Vedeti deci cita iresponsabilitate?“.

Profesorul univ. dr. Constantin Ionescu-Tirgoviste, director al Institutului de Diabet „N.C. Paulescu“ din Bucuresti, nu poate sa nu fie de acord cu prof dr. Gh. Mencinicopschi: „Cantitatile astea mici de aditivi, care asa-zis nu-ti fac rau, sint ca picatura chinezeasca, distrug orice organism. Patrunderea substantelor chimice incepe inca din saminta, apoi fiecare etapa de crestere si procesare adauga cite ceva in organismul uman“.

Comerciantii sint cei care au impus peste tot in lume respectul fata de calitatile E-urilor. Paleta lor componistica preface orice: culoarea gri a salamurilor in rosu singeriu sau roz stralucitor, dau oricarei compozitii texturi din cele mai uimitoare, precum pufosenii de nedescris despre care nu s-ar mai vorbi daca ar fi fost facute fara sprijin E-vitalizat, sau gusturi asa de placute ca nu le mai poti recunoaste in nimic natural. „De exemplu, glutamatul monosodic da un gust extraordinar, si la legume daca-l pui sint mai bune decit carnea! E prezent in peste 8.000 de produse. Sint foarte multi aditivi de gust si de aroma care creeaza dependenta, te fac sa vrei acel produs, nu te mai opresti. Legea spune clar ca un aditiv se poate adauga numai cind un produs nu se poate prepara in lipsa lui, pentru a obtine o anumita calitate, dar in nici un caz pentru a masca defecte ale materiei prime, precum o carne deja alterata, careia ii pui nu stiu ce aromatizant si nu mai miroase. Sau daca nu pui nitrit in salam, toate ar fi gri, nici nu ai vrea sa-l maninci, pentru ca pigmentii naturali nu rezista, se oxideaza“, spune prof. Mencinicopschi. Dr. Paul Piscoi vorbeste de binefacerile E-urilor aduse sanatatii publice: „Aditivii aduc alimentelor beneficii clare. In unele cazuri reduc riscul bolilor cauzate de alimente, cum ar fi nitritii folositi la conservarea carnii, care previn intoxicatia cu toxina bacilului botulinic. In alte cazuri cresc valoarea nutritiva a unui produs sau fac doar ca alimentele sa arate mai bine si sa aiba gust mai bun. Majoritatea aditivilor asigura disponibilitatea unei mai mari varietati de alimente pe piata, la un pret rezonabil, prin prevenirea alterarii“.

Prietenia oamenilor cu E-urile a fost inaugurata in marile aglomerari urbane. Daca mii de ani s-au descurcat cu sararea si afumarea, hranirea oraselor moderne a pus oamenii de stiinta la treaba. Inspiratia nu le putea veni decit contemplind tabloul lui Mendeleev. Ca sa schiteze cit mai precis schimbarile radicale in felul in care se hraneste omul, prof. Mencinicopschi merge cu mii de ani inapoi in istoria omenirii: „In momentul in care omul a trecut de la faza de vinator-culegator la faza de agricultor, a inceput si supraproductia. Cind erai vinator-culegator, mai mergeai de colo-colo, mai dadeai de o buruiana, un fruct, o radacina, un iepure si, daca aveai noroc, ii dadeai una la cap si atunci era festin“. Agricultura nu e decit de 10.000 de ani, spune prof. Mencinicopschi, dar l-a facut pe om sedentar. Si inca ceva: „Agricultura a redus foarte mult diversitatea alimentelor, cind era vinator-culegator, omul minca citeva sute de specii de plante si peste 60 de tipuri de carne. Acum omul maninca citeva legume, daca le maninca si p-alea, si citeva feluri de carne. Diversificarea alimentelor a fost exploziva, numai ca inseamna variatiuni pe aceeasi tema, din aceeasi sursa alimentara se fac foarte multe produse, de exemplu omul nu mai maninca mar, il maninca in mii de feluri de dulceturi, bomboane, prajituri“.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe