“Sase nopti pe Acropole” de Yorgos Seferis, tradus in premiera la Editura “Omonia”, este singurul roman al primului scriitor grec care a luat Nobelul.

“In clipa in care dadea mina cu Salomea, luminile toate se stinsera brusc. Luna cazu ca un navod vinat si ii captura pe toti. Trei perechi impietrira cu gura cascata; doi negustori care se tocmeau cazura de acord; ochii Lalei lunecara spre cer si capatara fosforescente; violoncelul de pe estrada isi inghiti limba. Magia lua sfirsit o data cu tunetul scos de o punga de hirtie umflata pe care o sparse un pustan strengar. Luminile se aprinsera. Doamna grasa care sedea cu genunchii desfacuti se reapuca sa sparga fistic, de parca ar fi acompaniat schimbarea decorului cu un xilofon.”

Fragmentul de mai sus este inceputul unei povesti de dragoste a carei gestatie a durat aproape o jumatate de secol. “Sase nopti pe Acropole”, singurul roman al scriitorului grec Yorgos Seferis, inceput cind acesta avea 26 de ani, a fost publicat abia in 1973, la trei ani dupa moartea autorului.

Cadrul este Atena anilor '20: un oras bintuit si dezolant. Protagonistul Stratis, un tinar poet insomniac si insingurat - “ultimul ciclop al unei Odisee pierdute” -, frecventeza un cerc de literati, care, asemeni lui, sufera de o adevarata “boala de Atena”. Taverne si cafenele “unde iti omori timpul cu un cornet de seminte in fata”, cinematografe cu filme desantate, teatre si bordeluri de mahala se rotesc tumultuos, in acorduri de jazz si de slagare languroase. Romanul isi trage suflul epic din nevoia personajelor de exorcizare a spleenului. Astfel, cei sapte prieteni formeaza un asa-zis “club de lunatici” si se hotarasc sa se intilneasca timp de sase nopti cu luna plina, pe colina Acropolei, luind parte la un adevarat ritual de confrerie.

Personajul-poet al lui Seferis se simte la un moment dat de parca “ar fi cistigat la loterie intreaga Acropola si nu stie ce sa faca mai departe cu ea”. Este un simptom des intilnit la scriitorii greci, coplesiti de uriasa mostenire culturala pe care o reprezinta templul. Yorgos Seferis gaseste insa solutii ingenioase de reciclare a traditiei si implicit a locului sacru. Imbinind adevarate poeme in proza cu dialoguri pe teme filosofice si pagini de jurnal, scriitorul contureza o poveste de dragoste pe care o trece prin purgatoriul Acropolei.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.