In volumul IV al acestei editii a fost inclus si capitolul „Capitala sub ocupatia dusmanului“ (1916-1918), volum publicat in 1921. Numele proprii au fost, in mare parte, pastrate in grafia autorului, facandu-se interventii ortografice minime si corectandu-se tacit greselile tipografice.

Autorul insusi marturisea ca a scris aceasta carte fara „stil“. „Am scris tot asa cum vorbesc: simplu, limpede, precis si fara inflorituri. Am scris pentru ca sa informez si pentru ca lumea sa ma inteleaga.“ Parerea sa era ca cel mai frumos stil este acela pe care toata lumea il intelege usor, de la cel mai cult pana la omul cel mai simplu. Scrisul nu trebuie sa fie un mister sau sa se adreseze doar specialistilor. „Acel scriitor care stie sa redea in chipul cel mai usor de inteles lucrul pe care il spune, acela este scriitorul cel mai mare“, spunea cu convingere Constantin Bacalbasa.