Imediat dupa ce si-a incheiat studiile de filosofie si de litere de la Viena, Daniel Kehlmann, fiul cineastului Michael Kehlmann, a publicat in 1997 primul sau roman, la numai 22 de ani. Dupa inca opt ani, tinarul devenea o celebritate literara, publicind cel de-al cincilea roman al sau, „Masurarea lumii“. Tradus in 37 de tari, cu un tiraj de 1.000.000 de exemplare numai la editia sa din Germania, unde s-a mentinut in topul vinzarilor timp de 35 de saptamini, romanul prezinta povestile a doua personalitati din secolul al XVIII-lea, care infrunta o multime de peripetii, luindu-si ca scop masurarea lumii.

Citeste si:

Ambele personaje, desi fac sacrificii greu de imaginat de dragul progresului cognitiv, sint caractere diametral opuse in viata curenta. Alexander von Humboldt se ghideaza dupa principiul fix potrivit caruia nimic din jurul sau nu trebuie sa ii ramina necunoscut, astfel ca, pe parcursul nenumaratelor sale expeditii, in special de-a lungul fluviului Orinoco, masoara si analizeaza aproape orice. Pentru stiinta, a gustat otrava, s-a tirit prin grote, a escaladat vulcani, a invatat sa isi stapineasca raul de mare, cerind sa fie legat la bord cu o sfoara si ignorindu-si pur si simplu orice simptom, s-a specializat in studierea si chiar in numararea paduchilor din parul femeilor aborigene. Tot in interesul stiintei, orice farmec feminin il lasa complet rece, iar intilnirile sale cu reprezentante ale sexului frumos sint prilej pentru scene spumoase. In timp ce o tinara incearca sa il dezbrace cu forta, el analizeaza formatul neobisnuit al frunzelor unui copac din apropiere pina cind fata isi da seama ca nu este nimic de facut pentru a-i stirni simturile.