Acum pregateste o noua montare a “Pescarusului” lui Cehov, cu o viziune totodata foarte noua, dar urmand instructiunile lasate de autorul piesei, care o considera o comedie.

- Cum ai trecut de la regie de film la regie de teatru?

- Circumstantele si viata m-au adus la regie de teatru. Am terminat facultatea in 2000 si am lucrat o perioada ca asistenta de regie si de productie prin anumite studiouri. Am mai avut diverse job-uri in televiziuni, munci in care nu eu decideam conceptia artisitica, ci doar o puneam in practica. Am incercat apoi sa fac tot ceea ce fac tinerii regizori de film pentru a obtine finantarea unui lung metraj, dar nu am reusit si s-ar putea sa nici nu mai incerc vreodata. M-am gandit sa fac ceva care sa ma reprezinte si sa aiba legatura cu facultatea pe care am terminat-o. Am citit un roman care mi-a placut foarte mult “Acompaniatoarea” de Nina Berberova si, in 2003, m-am gandit sa il dramatizez. A iesit un proiect de vreo 17 pagini, un scenariu dramatic cu care m-am dus la un teatru independent, “Prometeus”. Vorbind cu directorul artistic de acolo, am primit acceptul dumnealui si m-am apucat sa-l fac. Am lucrat vreo doua luni, iar, in aprilie 2003, a iesit premiera. Piesa se numeste “Recviem pentru un vis”. Juca Tamara Cretulescu. Este o poveste tulburatoare de dragoste si ura, viata unei acomapaniatoare, al carei destin este sa stea mereu in umbra unei mari cantarete. A fost debutul meu si tin foarte mult la el si cred ca e lucrul care mi-a iesit cel mai bine si in care am pus cel mai mult suflet. Acolo am putut sa fac numai ce am vrut eu fara niciun fel de interventii de afara, fara niciun fel de oprelisti care tin de incapacitati financiare.

- Ce ai mai facut dupa acest spectacol?

-Am montat “Shirley Valentine” la Teatrul National in 2004, sub directia domnului Dinu Sararu. A fost o experienta foarte interesanta si m-a ajutat foarte mult. A insemnat o evolutie in cariera mea. In 2005 m-am apucat sa fac un spectacol independent, o alta dramatizare, dupa “De veghe in lanul de secara” de Sallinger. Dupa vreo cinci luni de “chinuri” pentru ca nu gaseam un spatiu de repetitie, am reusit sa obtinem unul si sa punem pe picioare piesa. Fiind un proiect independent avea nevoie de gazduire. S-a jucat si la Foarte Mic, apoi prin diverse sali, la MAD, Club A. A fost un pas destul de important pentru mine pentru ca era prima data cand lucram cu multi actori - la o distributie 7 actori plus un copil si lucram cu actori de toate generatiile: de la Costica Ghenescu, de la Teatrul Bulandra, pana la Iulian Glita, tanar care abia terminase abia atunci facultatea la Cluj si copilul Katarina Gadea, care a jucat-o pe Phoebe cu foarte multa dezinoltura si naturalete.

- Cum ai selectionat-o?

- In fiecare scoala exista un cerc artistic. Am vorbit cu profesoara de limba si literatura romana si mi-a recomandat-o pe ea. Am lucrat foarte bine cu ea. A invatat prima dintre toti textul , stia si textul celorlalti. Acum o mai vad prin anumite reclame. Spectacolul a fost conceput ca un fel de decupaj cinematografic pe secvente de film aproape si cred ca a placut pentru ca avea foarte mult firesc si adevar.

- Apoi stiu ca ai lucrat la alt spectacol de teatru independent care a fost jucat la Green Hours.

- Da, in 2006, am montat “Talk-Show”, dupa Stefan Caraman. Am repetat prin diverse spatii neconventionale si apoi l-am aratat la Green Hours si le-a placut. Din 2006 el se joaca acolo. Am fost cu acest spectacol la Festivalul International de Teatru de la Sibiu in 2006 si, in mai 2007, la Festivalul International Underground de la Arad. Spectacolul este despre problemele unui cuplu si despre cat de mult conteaza comunicarea intre parteneri. Dupa acest spectacol am facut altul tot intr-un mediu independent la Club A, “Tigrul” dupa Murray Schisgall, cu doi tineri actori Corneliu Bulai si Raluca Urea. Acest spectacol l-am jucat in vreo 10 locatii: la Club A, la Center Stage, la Teatrul Nou etc. Apoi, in 2007, “Cafeaua domnului ministru”, dupa Horia Garbea care a avut premiera oficiala in aprilie la Teatrul de Comedie. Este tot un proiect independent. Dupa acest spectacol am mai facut “Anunt: Vand femei”, cel mai dur spectacol pe care l-am facut. Este ca un pumn in plex. Se joaca la Teatrul Nou si la Spice Club, tot in sistem independent de teatru alternativ. Nici nu cred ca s-ar putea juca in alta parte. Este dur nu numai ca limbaj, ci si ca situatie.

- Ce ne pregatesti acum?

- La sfarsitul lui aprilie m-am apucat de o experienta foarte provocatoare, sa fac “Pescarusul” dupa Cehov. Am inceput sa repetam in ATF impreuna cu sase actori tineri. Repetitiile la masa au durat cam o luna, timp in care am ales actorii, adica am scos pe unii, i-am adus pe altii.

- Ei nu se supara cand faci asa ceva?

- Se supara, dar pana la urma trebuie sa iei si decizia asta pentru ca, lasandu-i sa joace in ceva care nu li se potriveste le faci mai mult rau decat bine. E o decizie pe care eu o iau foarte des de la un timp si nu e firea mea dar trebuie sa fac asta. M-am oprit in cele din urma la o anumita distributie si, din mai, Teatrul Foarte Mic ne-a oferit cu generozitate spatiu de repetitie pana la jumatatea lunii iunie cand am inceput sa repetam la Teatru Mic urmand ca premiera sa o avem nu se stie unde, pentru ca, la ora asta, lucrurile sunt un pic incerte. Premiera va fi, sper, la jumatatea lunii octombrie.

Citeste si:

- Ce mai aduci nou cu aceasta montare a “Pescarusului”?

- Cu aceasta montare voi face un triplu pariu. Primul este ca voi aduce actiunea in anii 2000 pentru ca spectatorul sa se poata regasi printre personajele de pe scena, sa nu fie doar o contemplare a ceea ce s-a intamplat in Rusia in 1896 atunci cand a scris Cehov piesa si cand s-a montat prima data. A doua este ca nu voi vedea personajele ca pe niste caractere cum este, de pilda, la Goldoni si la Moliere. Personajele din “Pescarusul” nu mai sunt, sub nicio forma, Actrita, Scriitorul, clisee schematice, ci sunt doar oameni vii, obisnuiti care, printre altele, sunt si actori, si scriitori, si tineri aspiranti la glorie, profesori s.a.m.d. A treia provocare este ca Nina nu mai este deloc fiinta aceea fragila pe care vicisitudinile vietii o fac sa renunte, sa nu reuseasca in cariera si in viata, este o tanara extrem de rece, calculata, care are o singura tinta, sa devina celebra si pentru asta se agata de primul barbat care ii iese in cale, de Trigorin si il flateaza, il linguseste in asa fel incat il face sa o ia cu el. Nina e intr-adevar un pescarus, acesta fiind o pasare care are un grad de adaptabilitate extrem de mare, cum face si Nina. Aceasta viziune nu a fost folosita in montarile “Pescarusului” pe care le-am vazut eu. Cred ca viziunea mea este mai aproape de ceea ce traim noi acum, decat cele de dinainte. Tot un risc imens este si ca am taiat din Pescarusul mult si am lasat doar cele sase personaje si am facut spectacolul doar pe cupluri, pe povestile lor de dragoste, pe intersectarea dintre ele si pe evolutia lor. La Cehov pana la urma nu intriga este foarte importanta ci sentimentele interioare ale personajelor si cum evolueaza ele. Am lucrat cu 7 actori care au fost alaturi de mine tot timpul: Arkadina o sa fie Dana Dembinski-Medeleanu, Trigorin vor fi Alexandru Nedelcu / Catalin Ciurdar , Treplev - Alexandru Antoniu, Nina - Simona Popescu, Masa - Ioana Calota si Medvedenko - Corneliu Bulai. Costumele sunt create de Anca Cernea si decorul de Alin Boingiu. Ce este foarte important este ca Cehov a scris ca “Pescarusul” este o comedie. Eu am incercat sa speculez acest lucru si exista foarte multe momente comice in spectacol. Mai este un element nou: Trigorin nu mai este barbatul de 50 de ani asa cum a fost vazut pana acum, ci un tanar cu 10 ani mai mic decat Arkadina. Deci, au o altfel de relatie decat in alte montari. Masa este o tanara rebela, care isi afisaza nefericirea peste tot. Treplev este un fel de James Dean care isi cauta menirea si implinirea destinului cu onestitate. Nu am procedat asa pentru ca am vrut eu, ci asa le-a gandit Cehov: niste personaje vii, niste oameni obisnuiti care traiau in acea perioada in Rusia anilor respectivi. Eu nu fac acum din aceste personaje niste oameni speciali. Sunt niste oameni obisnuiti care traiesc in conditii obisnuite doar carora li se intampla niste lucruri mai putin obisnuite. Depinde din ce punct de vedere privesti.

- Tu ne-ai lasat cu greu sa iti publicam fotografia in ziar. De ce aceasta reticenta?

- Consider ca regizorul este important prin ceea ce face, nu prin imaginea lui. Nu imi plac vedetismele si nu visez la asa ceva. Scopul meu este ca, prin spectacolele mele, sa spun o poveste care sa emotioneze, ceea ce, crede-ma, e foarte greu.

- Ne poti spune ceva din laboratorul tau personal, despre cum concepi un spectacol?

-Sunt la inceput de drum. Nu-mi pot permite sa emit judecati de valoare si sa produc teorii despre limbajul teatral, despre alchimia montarii unui spectacol de teatru. Aceste lucruri se afla in carti si, daca intereseaza pe cineva, se poate informa de acolo. Cred insa ca orice lucru pe care-l faci trebuie sa aiba ceva din tine, sa poarte amprenta ta, buna sau proasta, dar sa fie proprie. Nu cred in lucrurile copiate, pentru ca, experientele, din pacate sau din fericire, nu se pot transmite. Mai cred si in faptul ca nimic nu e intamplator.

Regizor de teatru

“Requiem pentru un vis” - premiera aprilie 2003 - Clubul Prometheus
“Shirley Valentine” - de Willy Russel - premiera martie 2004 - Teatrul National Bucuresti
“Fiecaruia ce i se cuvine”- adaptare dupa Aldo Nicolai - premiera 3 aprilie 2005- Art Jazz Club Bucuresti
“De veghe in lanul de secara” - dramatizare libera dupa romanul omonim al lui Salinger- productie independenta, premiera iunie 2005
“Talk-show” - dupa Stefan Caraman -productie independenta preluata de Teatrul Luni de la Green Hours - premiera februarie 2006
“Tigrul” - adaptare dupa Murray Schisgall - productie independenta - premiera aprilie 2006

Festivaluri

Film

Selectionarea scurt-metrajului “The pink... morning” scenariul si regia Liliana Campeanu la FilmForum Berlin - noiembrie 2001
Festivalul de scurt -metraj si animatie, la Dresda - aprilie 2000
Film Festival of Young East European Cinema Cottbus - noiembrie 1999

Teatru

“Shirley Valentine” - Festivalul International de teatru - Trabzon 2004
“Talk- show” - Festivalul International de teatru - Sibiu - 2006

Experienta profesionala

- Asistent de regie si productie 2001 - Filmul
“Occident“, regia Cristian Mungiu
- Scenarist - 2002 Filmex
- Autor scenariu lung metraj - „Trafic”
- Autor scenarii scurt metraj - „Scurta evadare”, „Dupa amiaza unei gospodine” , „Pacatul”
- Redactor, asistent regie, producator montaj show “Alege Asia” 2002 - PROTV
- Editor coordonator - Matinal tv- 2003
- Debut literar - romanul “Casa misterelor”- Editura Iulian 2005
- Regizor, colorist, film de animatie, productie publicitara - Imagine film - 2006