Motivul pentru care pana si apartamentele cu 3-4 camere sunt in aceste zile vanate de studenti, este simplu. Intr-o astfel de casa se pot inghesui sase-sapte suflete, chiria si intretinerea impartindu-se frateste si devenind, in consecinta, suportabila pentru buzunarele pricajite ale studentilor de rand. Nu trebuie ingnorat insa nici faptul ca si buzunarul tanarului studios are si el o limita, asa incat explozia chiriilor s-ar putea sa nu ia proportii devastatoare. Astazi nu se mai mira nimeni daca pentru doua camere in Militari, Drumul Taberei, Crangasi, Mall-Vitan, City Mall-Oltenitei i se cer 400 de euro, iar la 360 de euro se inchiriaza in urmatoarea ora dupa ce a aparut oferta. Cu toate acestea, specialistii cred ca ne aflam foarte aproape de pragul maxim de suportabilitate.

Goana dupa o camaruta incepe de la 200 de euro pe luna

Inceputul unui nou an universitar este mana cereasca pentru proprietarii de garsoniere si apartamente cu doua camere. Din an in an ei cer chirii mai mari, pentru ca tot romanul vrea sa-si faca copilul “domn” si sa-l dea in consecinta la scoala. In plus, multi tineri reusesc sa-si gaseasca un job, motiv pentru care tot mai multi vor sa scape de calvarul statului la camin. Avalansa de cereri creste preturile cu pana la 15 la suta fata de perioada verii. Goana dupa casa incepe inca din luna august si se incheie undeva la mijlocul lunii octombrie. Dupa care, potrivit legilor pietei, cele referitoare la cerere si oferta, preturile vor incepe sa scada, ajungand la nivelul inregistrat in primavara.

Cele mai cautate sunt garsonierele si apartamentele de doua camere, dar agentii spun ca, in criza de timp si de oferte, clientii accepta ca solutii de compromis si apartamente de trei si patru camere. Este o solutie provizorie, dar pana la urma se dovedeste profitabila, impartitul cheltuielilor cu ceilalti colegi de apartament aducand economii serioase in buzunarele fiecaruia. In detrimentul confortului oferit, de pilda, de o garsoniera. O astfel de locuinta se inchiriaza cu cateva sute de euro pe luna. Chiar si cele situate in cartiere rau famate nu se dau cu mai putin de 200 de euro, la care se adauga, fireste, si cheltuielile cu intretinerea. In cartierele mai rasarite, in Drumul Taberei, Titan, in Dristor etc., pretul chiriei sare de 300 de euro. Pana si in Pantelimon, chiria unei garsoniere porneste de la 250 de euro pe luna. Specialistii in domeniu spun ca la trei camere, chiria este cu cel mult 10% mai mare, in timp ce la patru camere preturile au ramas constante.

Cel care trece primul pragul casei are prima sansa in aceasta afacere de sezon. In plus, mai toti proprietarii cer chiria pe trei luni in avans. Pentru studentii cu bani, dar si pentru cadrele universitare, exista si asa-numita oferta de lux. In zona Unirii de pilda, chiria unei garsoniere este de 400 de euro pe luna, a unui apartament de 2 camere 500-600 euro, pretul unuia de trei camere ajungand si la o mie de euro. Chirii mari se percep si in cartierele 13 Septembrie, Alba Iulia sau Drumul Taberei. Situarea locuintei la strada, in apropierea statiilor de metrou sau a unui supermarket sunt factori care il indreptatesc pe proprietar sa ceara o suma mult mai mare, indiferent daca ofera conditii mai modeste. Desi putini studenti isi permit sa ocupe o casa tip vila, sa spunem ca suma datorata propietarului drept chirie, in acest caz, pleaca de la 2.000 de euro pe luna, ajungand undeva spre 4.000-5.000 de euro.

Spaga face legea

Daca in oras, banul face ordine, in camine, toata lumea stie, spaga face legea. Pentru administratorii din capsurile universitare, cazarea studentilor este afacerea anului. Un loc in camin, spune chiar presedintele Uniunii Studentilor din Romania, George Pacuraru, se vinde cu 500-600 de euro, putand ajunge chiar si la o mie de euro, atunci cand e vorba de conditii deosebite, cum sunt cele oferite de asa-numitele camere de protocol. La dat spaga, inghesuiala e mare, ca studentul scoate din buzunar, in acest caz, sutele de euro, doar o data pe an din buzunar, in rest platind doar un milion pe luna, la “oficial”. Cu banii astia, in Bucuresti, abia de gasesti un loc de cazare sub podul Grant. Ca si aici geme locul de aurolaci, cersetori, oameni ai strazii. Mecanismul prin care se mentine sistemul spagii la cazare e simplu. Universitatile raporteaza ca libere doar 90 la suta din locurile de cazare, punand la pastrare 10 la suta din ele pentru situatii neprevazute. Lesne de inteles ce se intampla in final cu acestea. Apoi sunt studenti care depun cereri de cazare, ca ulterior sa renunte la ele, pentru ca si-au gasit in alta parte sa locuiasca. Aceste locuri nu sunt raportate in totalitate pentru redistribuire, ci numai jumatate din ele. Celelate sunt vandute de catre administratori ca la taraba. Dincolo de aceste invarteli de toamna care fac (prea) plinul celor care au painea si cutitul in mana prin campusuri, lipsa acuta de locuri de cazare si chiriile foarte mari din oras intretin, la fiecare inceput de an universitar haosul, coruptia si disperarea printre tinerimea studenteasca.