Tatal sau, Eugen Ionescu, roman, era avocat, iar mama Therese avea cetatenie franceza si era de origine iudaica. Acest fapt l-a impiedicat sa se “rinocerizeze”, intr-o perioada cand colegii sai de generatie cochetau cu ideile totalitare. La varsta de patru ani, Eugen Ionescu isi insoteste familia in Franta, unde va ramane pana in 1924. Isi continua educatia in Romania urmand cursurile de liceu la Colegiul “Sfantul Sava” din Bucuresti si sustine examenul de bacalaureat la Craiova. Se inscrie la Facultatea de Litere, obtinand licenta pentru limba franceza. Terminand cursurile universitare, este numit profesor de franceza la Cernavoda, iar mai tarziu este transferat la Bucuresti. In 1938 pleaca la Paris ca bursier. Acolo isi scrie teza de doctorat Tema mortii si a pacatului in poezia franceza.

Teatrul Odeon va juca, intre 5 si 7 septembrie, spectacolul “Ionesco - Cinci piese scurte”, in regia lui Alexandru Dabija, la Theatre de la Huchette din Paris, care sarbatoreste 50 de ani de cand prezinta piese de Eugene Ionesco.
Pe 16 februarie 1957, “Cantareata cheala” si “Lectia” s-au jucat pentru prima data pe scena teatrului parizian. Urma sa fie o serie scurta de reprezentatii. Cele doua piese sunt insa si acum, dupa jumatate de secol, in repertoriul teatrului. O longevitate demna de Cartea Recordurilor. Acest spectacol “Cantareata cheala” ce se joaca neintrerupt de 50 de ani a fost prezentat si la Bucuresti, toamna trecuta, cu ocazia Sommet-ul francofoniei. Acum este randul trupei de la Odeon sa urce pe scena de la Huchette, pe 5, 6 si 7 septembrie. Spectacolul “Ionesco - Cinci piese scurte”, care a avut premiera la sfarsitul lunii martie, reuseste sa concentreze intr-o singura ora date fundamentale ale scenetelor pe care dramaturgul le-a scris in anii '50: caracterul lor profund ludic, comicul abundent sau prefigurarea unor idei din textele dramatice mai des montate. Spectacolul se va juca la Paris cu supratitrare in franceza.

Englezeste fara profesor

Prima lui piesa de teatru, La Cantatrice Chauve (“Cantareata cheala”) a fost reprezentata la 11 mai 1950 la Theatre de la Huchette in regia lui N. Bataille, fiind primita cu raceala de public si de critica. Piesa relua o alta, scrisa in limba romana, si intitulata Englezeste fara profesor, publicata abia dupa 1990. Urmeaza o perioada foarte fecunda, in care autorul prezinta, an de an, cate o noua piesa. Salile de teatru raman goale, dar treptat incepe sa se formeze un cerc de admiratori care saluta acest comic ivit din absurd, unde insolitul face sa explodeze cadrul cotidian.
Teatrul cel mai de seama al Frantei, La Comedie Francaise, prezinta in 1966, pentru prima data, o piesa de Ionescu, Setea si Foamea si apoi piesa Regele moare.

Citeste si:

Teatru-joc, un lant pasionant

Temele predominante ale teatrului lui Ionesco sunt singuratatea si izolarea, falsitatea, vacuitatea. Obsesia mortii este marea forta motrice a operei lui Eugen Ionescu, de la moartea gandirii si limbajului la moartea neinteleasa si neacceptabila a individului. Teatrul lui Ionescu este un teatru-joc, un joc adevarat, deci liber si straniu, pur si sincer, provocator, un lant pasionant, vertiginos si in toate directiile. Comedia si tragedia se impletesc necontenit, drumul luminos de comedie devine drumul spre intuneric, spre moarte.