Lipsa unei strategii antiseceta si reamenajarea bazinelor hidrografice sunt punctele de pe agenda de lucru pentru care UE ne tot trage de urechi. Marius Postelnicescu, directorul Administratiei Nationale „Apele Romane", crede ca elaborarea unor strategii eficiente in acest sens o sa ne mai ia ceva timp.

Se tot vorbeste de un proiect international de reamenajare a Dunarii. In ce stadiu se afla acest proiect?

Reamenajarea Dunarii dupa viitura din aprilie-mai 2006 are la baza noua Strategie Nationala de Management al Riscului la Inundatii si Programul de redimensionare ecologica si economica in sectorul romanesc al Luncii Dunarii.

Am facut diverse analize si am ajuns la concluzia ca trebuie stopata indiguirea Dunarii de la un cap la altul pe teritoriul Romaniei, pentru ca in timpul comunismului s-a exagerat cu crearea fortata de teren agricol si pentru locuinte, iar Dunarea acum iese din matca tocmai pentru ca nu a fost lasata sa curga in albia ei veche. In linii mari, urmarim trei directii in cadrul acestui proiect: crearea unor poldere in cascada in incintele indiguite, care sa preia surplusul de apa cand Dunarea depaseste nivelul normal de retentie, un al doilea ar fi crearea unor brate secundare ale Dunarii, in zonele unde sectiunea mai ingusta ar ajuta la o presiune mai mica asupra malurilor, si realizarea zonelor umede, unde un afluent din tara se varsa in Dunare, unde fluviul va fi lasat sa intre in amonte pe aceste cursuri sau lunci joase.
Am stabilit ca aceste zone sa fie realizate pe suprafetele inundate acum doi ani, la Rast, Facaieni sau Balta Potelu.

Care sunt principalele impedimente?

Cred ca principala problema ar fi reticenta oamenilor si a asociatiilor agricole de a ceda guvernului terenurile in cauza, chiar si in schimbul despagubirilor. Nu se pune problema proiectarii sau a banilor, pentru ca avem si specialisti, si fonduri. Cred ca aici este cheia, ca societatea civila sa inteleaga acest proiect. Am constatat mergand pe teren aceasta rezistenta la nou. Oamenii au inca proiectia exproprierilor de dinainte de 1989. Apoi mai este o categorie, mica, dar vigilenta, care e interesata sa afle unde va investi statul, ca sa cumpere inainte teren si apoi sa ne tina in procese ca sa creasca pretul. Sunt practic niste santaje.