Social 20 August 2007 23:40
Dupa aparitia romanului „Delirul“, Securitatea a declansat o ampla operatiune de spionare a breslei scriitorilor. Acesta e motivul pentru care cele mai interesante documente despre cele petrecute dupa aparitia romanului „Delirul“ se afla in arhivele Securitatii.

La inceputul primaverii, am scris despre prima reabilitare a maresalului Antonescu din timpul lui Ceausescu („Delirul reabilitarilor lui Antonescu“, „Gardianul“, 12 martie 2007). Atunci, o intreaga operatiune - in care au fost implicate serviciile secrete, Externele si mai multi inalti lideri ai partidului comunist - a culminat cu publicarea romanului „Delirul“. Si azi se isca polemici pe marginea acestei carti, iar intrebari: „Preda a scris 'Delirul>> in urma unei comenzi venite de sus?“ nu i s-a dat inca un raspuns concis. in acest numar, veti citi comentarii ale scriitorilor, legate de aparitia romanului, asa cum au fost ele inregistrate de Securitate. Este vorba atat despre ce spuneau amicii literari ai lui Preda, dar, mai ales, despre parerile adversarilor sai. Nu putem sti cu precizie daca tocmai asa s-au pronuntat scriitorii si ziaristii monitorizati de catre ofiterii politiei politice, insa, din pacate, cele mai interesante documente despre ce s-a petrecut dupa aparitia romanului „Delirul“, moment important al istoriei noastre contemporane, se afla in arhivele Securitatii.

In vara anului 1975, dupa aparitia romanului „Delirul“, mai precis la 14 iunie, Securitatea Municipiului Bucuresti a intocmit Nota nr. 0043523. Aceasta nu consemneaza doar scandalul declansat de carte, cunoscut in mare parte. Mult mai interesante sunt aprecierile breslei, bineinteles, in functie de antipatia sau simpatia fata de Marin Preda.
Poetul A.E. Baconski, unul dintre cei care nu-l aveau la suflet pe Marin Preda, considera benefica aparitia romanului „Delirul“, sustinand ca: „Antonescu trebuie aprobat barem pentru ca a fost singurul om politic al acelor ani ce a indraznit sa zdrobeasca coloana a 5-a fascista din Romania, in conditiile in care eram ocupati de nemti, in timp ce marile puteri cochetau cu Germania.

Eugen Barbu, si el adversar al lui Marin Preda, dupa cum consemna si Securitatea, considera ca e bine ca in „Delirul“ sunt injurati legionarii, ca fondul cartii „e bine orientat politic“, insa - sustinea Barbu - Preda „pacatuieste prin valoarea literara scazuta si modul cum prezinta artistic evenimentul la care se refera“.

'Mai adevarat decat in cartile de citire'

Criticul Nicolae Manolescu a fost mult mai transant. in opinia sa, romanul era „ratat din punct de vedere estetic“. Conform notei, Manolescu era indignat ca articolul sau despre „Delirul“ nu a fost publicat de catre George Ivascu la „Romania literara“, tocmai pentru ca cel din urma incheiase un pact cu Marin Preda. Criticul afirmase ca toate cronicile elogioase aparute in presa dupa aparitia romanului au fost „aranjate“.

Nici scriitorul Mircea Ciobanu nu parea incantat de roman. El afirmase ca interesul pentru „Delirul“ nu era determinat de o inclinare generala spre gandirea fascista, ci de faptul ca istoria recenta are mari „goluri, prejudecati sau deformari“. in opinia lui Ciobanu, in roman se spun „mai adevarat decat in cartile de citire lucruri pe care lumea le stie ca au fost altfel decat textele actuale“. Alexandru Paleologu avea o alta teorie. in opinia sa, „lumea nici nu se preocupa sa citeasca romanul“, ci doreste sa-l aiba ca „o dovada, oarecum oficiala, ca spiritul national e aparat in continuare de regimul actual“. Conu' Alecu era convins ca “interesul pentru carte provine din dragostea pentru atitudinea contemporana a sistemului nostru, si nu dintr-o secreta opozitie“.

Aghiotantul lui Antonescu lauda romanul

Dupa aparitia romanului „Delirul“, exista o preocupare din ce in ce mai mare si pentru discutiile pe care Preda le avea pe marginea acestui subiect. Astfel, de la un informator s-a aflat ca un anume Magherescu, aghiotant al maresalului Antonescu, ii scrisese autorului romanului „Delirul“ pentru a-i multumi pentru „actul de dreptate ce se face spiritului national, recunoscandu-se ca Antonescu l-a concretizat efectiv, intre anii 1940-1941, fata de legionari, care erau elemente de tradare nationala“.

Lumea literara de atunci stia si despre discutia pe care Preda o avusese cu un consilier al ambasadei sovietice la Bucuresti pe marginea cartii ori ca la Moscova se manifestase nemultumire fata de continutul romanului, fata de reabilitarea lui Antonescu, dar mai ales pentru ca „Delirul“ lansa o alta viziune in privinta unor aspecte sensibile ale istoriei recente. Era vorba, in primul rand, despre chestiunea Basarabiei, fapt stiut, asa ca nu o sa mai insistam.
Legat de intalnirea lui Preda cu reprezentantul Moscovei ori de atacul publicatiei moscovite „Literaturnaia Gazeta“ impotriva romancierului, pentru „incercarea de reabilitare a lui Antonescu“, existau mai multe comentarii.


Despre autor:

Gardianul

Sursa: Gardianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.