Dominantii de azi nu s-au schimbat prea mult de pe vremea Inchizitiei , atit doar ca, atunci trebuia sa fi catolic corect iar in zilele lor de azi trebuie, musai, sa fi politic corect ! Poate am facut comparatia cu un trecut prea indepartat, cand era suficient sa compar cu putin indepartatele, sau inca neindepartate vremuri cand trebuia sa fi un nazist corect sau comunist corect, iar azi un UE corect, in timp ce declaratiile despre drepturile omului sunt afisate pe la toate colturile organismelor internationale si in constitutiile tarilor.

Recent am refolosit expresia “Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasam daca vrem sa intram in Uniunea Europeana” preluata din Revista ROST nr.24 / 2005 , pagina 27, jos in dreapta, precis. Si dintr-o data citind reactia “credinciosilor lui Patapievici” mi s-a umplut ecranul de stele verzi! Inchizitie totala varianta moderna. Mi s-a bagat in ochi si elegia recentului geniu despre care scriu.

Inca din titlul H.R. Patapievici (in continuare HRP) ne spune ca Eminescu este inactual. Asa gandeste el, asa se publica fiindca este de HRP. Probabil daca ar fi fost anul indianului dam-bovitean Scraggy Horse, poate mai puteam vorbi liberi despre Eminescu.
Imediat dupa Introducere, in care le da un bodycheck - scuzati-mi romgleza, dar vreau sa ma dau si eu important - celor care nu gandesc ca el, HRP vine cu un verdict: Hotarat lucru, la o suta cincizeci de ani de la nastere, Eminescu nu mai e la moda .

Pentru foarte multi romani, Eminescu nu este o moda, este romanul absolut dupa Tutea, poetul national dupa Calinescu, este esenta constiintei nationale ce ne-a pastrat in spatiul nostru carpatin, iar pentru mine este unul dintre fiii lui Dumnezeu trimis noua, romanilor. HRP insa o tine inainte cu moda: “Eminescu nu mai e la moda fiindca nu mai da bine” Asta nu inteleg, sunt de mult plecat din tara, iar la Bucuresti n-am stat decat un an. In sfarsit, elegistul HRP mai lamenteaza o parere: “amploarea prabusirii cotei lui Eminescu la bursa valorilor proclamate la lumina zilei”. E adevarat, la lumina zilei dar din bezna mintii. Cum tot la fel este adevarat ca, in 2006 , Eminescu a fost omologat in primii zece mari romani din toate timpurile. Al patrulea, dupa romani, dar nu are importanta pentru HRP care a scris, semnat si publicat ca 'romanii nu pot forma un popor pentru ca valoreaza cat o turma, rosi de spirocheta romaneasca'. Mai departe pseudoelegistul in pseudoelegia sa ajunge a ne spune ca 'Eminescu este suspect' si dupa un nou canon, importat din tarile progresiste ( nu spune care, ne lasa a banui) e pus in patul lui Procust si gasit nici prea scurt nici prea lung, ci politic incorect! Ori asa ceva nu se admite pe malul democrat si bucurestean al Dambovitei si pana aici i-a fost romanului absolut. Drept pedeapsa HRP ii aplica patru lovituri mortale: NU mai este poet national - “deoarece noi iesim din zodia nationalului “. NU mai este poet canonic - pentru ca la putere sunt studiosii (care ”studiosi”?) “ce manifesta tendinta sa puna mana pe revolver cind aud cuvantul traditie” (Goebbels!) NU mai este poet profund - fiindca 'profundul nu mai este prizat de intelectualii progresisti” (nu spune de pe unde or fi progresistii astea) NU este poet roman -fiindca “tot ce este intersant in Eminescu este pur german”.

Pentru mine este clar ca l-a desfiintat lovindu-l mortal. Si nu numai pentru mine. Dupa ce l-a sfirsit, transformandu-l in cadavru , poate ca a avut o tresarire ca a mers prea departe cu ultrajul, desi nu cred, pentru ca in ultima fraza a elegiei recurge la un subterfugiu ieftin gazetaresc, in care se spala pe maini si senin da inapoi impingind in fata “tinerii” pentru care Eminescu este ' cadavrul din debara >> si nu pot a se integra cu El euro-atlantic. Pentru mine aceasta elegie in care Eminescu este pus in patul lui Procust, de nimeni altul decat de HRP, presedintele institutului cultural roman, si executat in stil bolsevic este o dovada de ura patologica impotriva lui Eminescu si indirect impotriva natiunii romane, pe care o vrea doar o turma ! Eu nu-i rastalmacesc scrisele, eu il inteleg fiind si medic, nu numai roman si nu ma ascund din fata “studiosilor lui HRP care pun mana pe revolver cand aud cuvantul traditie”. Mai mult, ii dau dreptate lui Viorel Patrichi in concluzia pe care a tras-o despre aceasta falsa elegie , pe care a scris-o si a semnat-o HRP, fara sa aduca dovada ca altii inaintea lui au scris 'Eminescu este cadavrul nostru din debara>>. Cititi, cititi si argumentati-mi contrariul, de insulte sunt satul.

Nici nu am terminat de citit pseudo-elegia si mi s-a pus in fata “Patapievici scoate cadavrul din debara” aparut in Revista ROST 42 - 43 / 2006 in care CT - probabil Claudiu Tarziu - isi asuma greseala si prezenta scuze celui nedreptatit. “Greseala” fiind atribuirea sintagmei 'cadavru din debara>> lui “nedreptatitul” HRP. Cine altul a folosit-o inaintea lui HRP? Nu ne spune nici unul, nici altul, ne lasa-n vant cum se zicea pe calea victoriei socialiste devenita, intre timp, calea victoriei euro-atlantice. CT este un tip fin, cu un IQ mult mai mare decit a lui HRP, mai mare si, neuro-functional, mai bine organizat si mai clar, nu-si mai pierde timp sa-l intrebe direct care dintre “tinerii”, “studiosii” si “intelectualii” citati de HRP au lansat sintagma plus legatura ei cu integrarea europeana care abia asteapta sa ne domine. Nu se osteneste, ii canta in struna, fiindca titlul “patapievici scoate cadavrul din debara” spune tot!!!
Abia am asistat la spalarea eleganta pe miini a lui CT de la Revista Rost si clopotelul inter-netului ma cheama din nou. Cind ma prezint, gasesc articolul “Prostia si reaua-credinta, transformata in delict de interpretare” semnat de elegistul si gadele recent a lui Eminescu, aparut in cotidianul Adevarul din 15 ianuarie a.c. imi vine sa pun mana pe carabina, ca revolver nu am, nefiind parte a studiosilor lui HRP si sa gauresc “internetul nostru cel de toate zilele”. Renunt, nu stric ovazul pe gaste, cand stiu ca gunoierul vine peste trei zile. Citesc pana atunci.

Articolul incepe cu lamentatii de baiat cu bune si sincere intentii fata de Eminescu , pe care l-a pus in patul lui Procust asa, de drag si dor, ca nu a avut sa-i dea alt pat decat o debara. De fapt el - geniul televizorului romanesc - a dorit sa incurajeze pe cei cu talent modest si l-a dat binisor mai la o parte pe Eminescu sa aiba si ei loc, ca doar a sosit vremea postmoderna. Pur si simplu iti umezeste ochii si iti vine sa ii strangi mana, sa-i ceri scuze ca esti prost si de rea-credinta neintelegandu-l. Usor, usor scrisele sale te umplu de manie impotriva lui Viorel Patrichi, cel care a rastalmacit bunele intentii HRP.

Citeste si:

Sunt de-a dreptul indignat, sa nu-l prind pe acest Viorel Patrichi prin preeria canadiana ca il duc si-l dau sa-l pape ursii polari de la Churchill (un orasel foarte nordic, unde ursii polari umbla pe strazi dupa indivizi care il critica pe HRP ). Dar nu numai eu is indignat ci si HRP, si-i normal fiindca este elegia lui in care nu exista scris mot-a-mot: Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasam daca vrem sa intram in Uniunea Europeana. Exista doar un continut din care reiese clar aceasta idee originala al lui HRP, pe care, prin subterfugii si tertipuri viclene gazetaresti o trece in seama studiosilor si intelectualilor, pe care nu ai de unde sa-i iei, fiindca sunt ca teroristii lui Petre Roman si Ion Iliescu. Dar nu-i nimic, HRP nu se da batut; are un plan in patru puncte impotriva acestei rastalmaciri. intii de toate, ne vorbeste despre un fals, care noi nu-l vedem. La punctul doi despre raspandirea in ziarele si revistele din tara, difuzarea in lume prin internet, prin posta, par avion sau cu pluta-postala, ajungand pana in Canada ursilor polari si in Australia cangurilor!!! Al treilea punct este solutia: ii va actiona in judecata pe cei ce raspandesc in continuare fraza lui Viorel Patrichi! “Tulai, Doamne, asta-i tough”. Norocul meu ca eu sunt de partea lui HRP si chiar mai mult, il incurajez
si-i dau si o idee. De ce sa-si piarda timpul cu procese, cand in acelasi timp ar putea pune in patul lui Procust si alte personalitati romanesti, pe alti traditionalisti, nationalisti, legionari si chiar comunisti sau, de ce nu, pe securistul Soare care-l urmarea dupa 1990. Ar fi, deasemenea, foarte bine sa se intalneasca, la un pahar de vorba, cu presedintele Cotroceniului, sa-l roage sa-i trimita un bilet roz lui Motoriceanu, care la randul sau sa-i spuna ministresei anti-justitie sa scoata o ordonanta de urgenta (ca pe vremurile cele bune ale lui Nastase) prin care toti cei ce se ating de persoana HRP, cu vorba sau cu scrisul, sa fie trimisi in inchisoare zece ani. E putin? Bine, fie cincisprezece!!!
Bine ca mi-am adus aminte de doamna ministru anti-justitie; facusera niste romani din tara si strainatate niste denunturi penale impotriva autorului volumului POLITICE, nu spun cum il cheama, care nu din prostie si nici din rea-credinta, ci din alte cauze mult mai grave a scris ca 'Romania e o fecala in care traiesc 23 de milioane de omuleti patibulari, tarati peste care au urinat toti care au venit peste ei>> si la ele inca nu s-a primit niciun raspuns intr-un an de zile, ceea ce nu cred ca se va intampla in cazul presedintelui institutului cultural roman, nu spun cum il cheama.
Din revista Destine, aparuta in Canada


Scurta autobiografie

Corneliu Florea este un pen name format din prenumele parintilor mei, Cornelia si Florea, in semn de recunostinta si pretuire, in memoria LOR. In acte si societate sunt cunoscut sub numele de PADEANU DUMITRU .

M-am nascut la Timisoara in 5 Ianuarie 1939. Am devenit medic in 1963. Am profesat continuu pana in 1980, cand am plecat din ROMANIA. Am stat in lagarul de refugiati din Traiskirchen - AUSTRIA pana cand CANADA mi-a acceptat cererea de imigrare. Dar nu mi-a recunoscut experinta medicala de 17 ani, specialitatea sau valoarea diplomei de medic. Am luat totul, totul de la inceput, devenind si medic canadian.

Nu am scris nimic in ROMANIA. Am inceput sa scriu si sa public in strainatate. Scriu si public numai pentru cititorii de Limba Romana. Nu scriu din inspiratie sau talent, scriu din nemultumire si revolta. Nu scriu frumos, dar scriu liber!!! Am publicat articole, foiletoane, pamflete, eseuri, jurnale, note de observatie si de calatorii. Nu am scris si nici nu scriu ca performanta literara. Sunt autonom. Scriu pentru o categorie restransa de cititori romani, pentru cei inzestrati cu libertate intrinseca a cugetului si-a mintii, pentru cei ce iubesc si se daruiesc, dupa puteri, dezinteresati obarsiei si vetrei romanesti.

Pentru acestia am scris si publicat:

Jurnal de lagar liber - 1987 - Editura Nord din Danemarca; Constitutia de la 29 Februarie -1988 - in Observatorul Munchenez; Cine tulbura linistea Transilvaniei - 1990 - Editura Lumina din Oradea
Afacerea Holocaustului - 1991 - Editura Lumina din Oradea.
Jurnal pe frunze de artar - 1993 - Editura Lumina din Oradea.
Note de pe drumurile lumii -1995 - Editura Lumina din Oradea.
Coloana Infinita si totemurile canadiene -1997 - Editura Lumina din Oradea.
Semnale semenilor mei - 1999 - Editura Lumina din Oradea
Vremuri anti-romanesti - 2001 - Editura Aletheia din Bistrita.
Jurnalul unui medic - primul volum - 2002 -Editura Aletheia din Bistrita.
Libertatea de a iubi adevarul - 2004 -Editura Aletheia din Bistrita.
Fiecare cu America lui - 2005 - Editura Aletheia din Bistrita

POLEMOS
Despre articolul “Inactualitatea lui Eminescu in Anul Caragiale” scris, semnat si tiparit in anul 2002 de H.R. Patapievici, spune, scrie si semneaza in Adevarul din 15 ianuarie 2007 ca “mi-am conceput articolul ca pe o elegie” in articolul “Prostia si reaua-credinta, transformate in delict de interpretare”.