Unii critici sustin ca, in pofida faptului ca era in contradictie cu vederile dvs. politice, ati fost cel mai prolific in perioada Thatcher-Major. Cum ati comenta aceasta ipoteza?

Nu este corecta. Anii '80 au fost o perioada foarte proasta pentru mine, am facut in principal documentare, iar difuzarea lor pe micul ecran a fost interzisa. Mai exact, cred ca am facut sapte, iar sase mi le-au interzis. Abia la finalul deceniului mi-a suris norocul, adica am reusit, in 1989, sa fac un alt film, „Hidden Agenda“, care a avut succes si datorita caruia am putut s-o iau de la capat. Dar in anii '80 numai bine nu mi-a mers.

Atunci in ce perioada considerati ca ati „prosperat“ din punct de vedere artistic?

Nu stiu. In anii '90 am fost norocos, mai precis din '89. Daca asta inseamna ca am prosperat din punct de vedere artistic, nu stiu.

Vreti sa spuneti ca ati fost norocos in sensul ca v-a fost usor sa obtineti finantare pentru proiectele dvs.?

Da, incepind din 1990 am reusit sa fac un film la fiecare optsprezece luni, ceea ce mi se pare noroc curat. Dar cred ca e doar bafta mea personala, probabil.

Atunci ati considerat Palme d'Or o „incoronare“ a acestei perioade in care ati lucrat atit de intens?

Citeste si:

Hmm. „Incoronare“ poate e prea mult spus. Mi s-a parut dragut din partea lor si m-a bucurat mult...

Dar, dintre toate premiile, pe acesta vi-l doreati cel mai mult?

Da, e potul cel mare. Cannes este cel mai mare festival international de film din lume, iar Palme d'Or recompenseaza ce e mai bun din cinematografia mondiala. Nu mai exista nici o distinctie atit de reprezentativa la nivel global. Dar, pina la urma, faci film din dorinta de a atinge un public, nu pentru premii...

Exista specialisti in industria cinematografica ce sustin ca filmele dvs. se incadreaza in doua categorii: drame axate pe situatii tensionate din familii si cele mai ample, mai militante, relevante pentru o clasa sociala anume. Cum vi se pare aceasta teorie?

Nu o consider adevarata, n-ai cum sa faci aceleasi filme constant. Cred ca e OK sa realizezi, de exemplu, un lungmetraj despre razboiul civil din Spania, iar ideile pe care le-ai exploatat in el sa-ti serveasca drept fundatie pentru alte filme. Ce s-a intimplat acolo si atunci indica extrem de clar tipul de societate in care ne-am transformat.

Deci ce incercati sa faceti dvs., ca regizor, este sa radiografiati acele aspecte din prezent care se reflecta in trecut si sint determinate de el?

Intr-adevar, sint determinate, trecutul ne-a creat. Pentru a sti de ce o societate arata in felul in care arata azi, trebuie sa identifici lantul de evenimente din trecut sau situatiile cruciale care au condus la actualele circumstante. Ce s-a intimplat atunci in Spania face parte din ultima categorie, in absenta acestor imprejurari Europa occidentala de azi ar fi fost complet diferita. Daca Marea Britanie si Franta s-ar fi opus fascismului spaniol, poate n-am fi avut cel de-Al Doilea Razboi Mondial.