Social 4 August 2007 00:30
Sunt romani. Dar Romania reprezinta pentru ei un taram pe care pot calca o data, de doua ori in viata… Daca sunt norocosi. Unii, niciodata. Bucurestiul imbacsit si agitat le apare ca fiind "micul Paris", iar sansa de a invata la unele dintre scolile de aici, un vis prea greu de implinit, pentru a nu-l da uitarii, de-ndata ce trec granita inapoi, spre Moldova.

Pentru copiii din Transnistria, Romania este asemenea unei carti scumpe, dar plina de mistere si de tentatii. Revolutia din '89 si intrarea noastra in Uniunea Europeana sunt aproape singurele lucruri de care au auzit si pe care le spun cu mandrie, atunci cand sunt intrebati ce stiu despre tara.

"Toata viata noastra am trait dincolo. Romania ne este straina. In Transnistria suntem ca intr-o fortareata. Greu iesi de acolo", spune Dan, elev in clasa a XI-a la "Alexandru cel Bun", singurul liceu cu predare in limba romana din Tighina. Este inalt si, ca mai toti colegii sai, blond. Priveste in pamant atunci cand isi aduce aminte de chinul indurat de colegii sai, de parinti si de profesori pentru a-si apara scoala si limba de predare: romana. Desi a trecut ceva vreme, tine minte si acum insultele, persecutiile militienilor transnistreni, care "ne-au taiat curentul electric in scoala, ne-au lasat nemancati, ne loveau cu armele".

Dan a venit in Romania cu gandul ca de-ndata ce termina liceul sa-si poata face un rost aici. "As vrea sa dau la Drept sau la Management. Optiunile sunt: Chisinau si Romania. Ma deranjeaza cumplit ca suntem separati. Sufar ca, pentru a trece din Transnistria in Chisinau, la prietenii mei, trebuie sa am pasaport, iar daca dupa 24 de ore nu te intorci te trezesti cu amenda sau chiar mai rau", spune baiatul de 16 ani, si sprancenele i se curbeaza si mai mult, iar vocea ii devine mai ferma.

"VINO IN ROMANIA, E O ALTA LUME!" Alina tocmai si-a sarbatorit majoratul. Cadoul, de nepretuit: vizita in Romania. Multe nu stie despre tara in care se afla, dar arhitectura cladirilor vechi si mai ales relaxarea oamenilor de aici au impresionat-o. "In Tighina multi uita ca, de fapt, ei sunt romani. Se feresc sa vorbeasca romaneste. Si eu, cand trebuie sa merg la ghisee, la magazine, absolut oriunde, in afara de scoala, sunt nevoita sa vorbesc in rusa. Unele vanzatoare, daca le ceri ceva in limba romana, se fac ca nu te aud si nu te servesc. E cumplit sa nu te simti liber", povesteste fata cu ochii de un albastru intens. Daca i-ar fi familia aproape, nici ca ar mai pleca in Transnistria, desi se plange de aglomeratia si de traficul aiuritor de pe strazile Capitalei. Mai are doi ani pana la terminarea liceului, insa gandul ca ar putea sa vina in Romania pentru a studia medicina i-a incoltit de ceva vreme in minte. Mai ales ca "prietena mea a reusit sa studieze aici la liceu si tot timpul imi spune in scrisori: 'Vino in Romania, e o alta lume!>>".

TEAMA DE A NU FI CORECT. Cei 47 de copii din Transnistria, sositi in vizita in Romania, au facut roata in jurul meu. De cateva zile cutreiera Bucurestiul, viziteaza muzee, expozitii, cladiri si institutii importante si parca nici acum nu i-au dat de cap orasului "care ni se pare imens. Suntem franti de oboseala. O oboseala placuta", spune zambind Dan, si priveste iscoditor imprejur. Majoritatea au 16, 17 ani. Stiu insa ce inseamna frica, ura si lipsa de libertatea.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.