Mari regizori, in 'revenire' de forma

Intre timp, in iulie avem deja un alt number one “Transformers”, un SF de actiune cam de serie B, sa zicem - semn ca vara publicul vrea filme ceva mai “usurele”. Dar nu numai peliculele lejere mai aduc oamenii prin sali: cativa regizori cu nume sunt prezenti si pe ecranele noastre cu ultimile lor creatii, pe care merita sa le vizionati, chiar daca unele nu sunt neaparat si filme comerciale, intr-un anotimp in care deja ne-a exasperat moda “continuarilor” - de la “Shrek” si pana la “28 de saptamani mai tarziu”.
“Arta viselor” (La sience des reves) este un film fantasy-romantic mai greu de digerat semnat de Michel Gondry, cel care a realizat “Stralucirea eterna a mintii neprihanite”. Acum ne propune neconventional o alta tragicomedie de “autor”, ce se petrece tot la granita dintre vis si realitate. Un tanar incearca sa depaseasca limita unei vieti plictisitoare la Paris - de a fi un ”robotel” intr-o mare interprindere - printr-un efort de imaginatie, inclusiv in domeniul cuceriri unei domnisoare (jucata de nimeni alta decat Charlotte Gainsbourg, fiica mai cunoscutului Serge).

Protagonist in aceasta onirica poveste, bine primita in Franta, este Gael Garcia Bernal, fostul Che Guevara din filmul lui Walter Selles, “Motorcycle's diaries”.
Un alt regizor demonstreaza ca nu e terminat desi nu mai facuse un film de top cam de pe la “Basic instinct” (1991)! Paul Verhoeven s-a intors cu “Lista neagra”, un thriller in stilu-i caracteristic cu actori putin cunoscuti (Carice ven Houten, Sebastian Koch), dar cu o intriga care depaseste aceasta deficienta: o cantareta evreica are de indurat avatarurile celui de-al doilea Razboi Mondial, intr-un anti basm despre supravietuire si razbunare. “Zwartbook/ Black book”, inseamna intoarcerea lui Verhoeven in tara natala, Olanda, care devine cumva si leitmotivul acestui film in care se combina violenta cu sexul, iar razboiul este privit prin prisma unei femei doar aparent fragile, care nu-i va ierta pe ofiterii nemti ce i-au masacrat familia si ii va cauta pe “lista neagra” pe cei care au tradat-o.

Si David Fincher isi cauta vechiul succes - de la “The game” ori “Fight Club”, in intortocheata drama tip puzzle din “I se spunea Zodiac”. Este un thriller in care-i veti regasi pe Robert Downey Jr. si Jake Gyllanheal, despre un criminal in serie care nu a fost prins niciodata - devenit obsesie si implicit ruinandu-le viata unor politisti si jurnalisti californieni care au incercat sa-l prinda. Este unul din cazurile “adevarate” si nerezolvate din istoria SUA, urmarind cum o ancheta devine un cosmar si cum un asasin - supranumit Zodiac - isi pune genialitatea in slujba Raului, demonstrand ca uneori acesta nu poate fi invins.

Un alt regizor revenind in circuit, cu un film interesant, este Joel Schumacher (Batman, Cadere libera) despre al carui “Numar 23 ” cu Jim Carrey voi discuta intr-o cronica separata. In fine, si maestrul David Lynch s-a intors, cu “Inland empire” (Imperiul mintii, cum s-a tradus la noi), pe care autorul si-l definea cumva paralel cu story-ul lui Verhoeven: o femeie trece prin niste momente dificile in viata. Apropierea este si de Gondry, prin folosirea temei centrale - Visul. Protagonisti devin Jeremy Irons si actrita fetis a lui Lynch, Laura Dern, iar actiunea e acelasi amestec cunoscut din “Suflet salbatic” sau “Mullholand Drive” - soc si suprarealism, muzica hipnotica si tot un “film in film”: o actrita (Dern) incepe sa traiasca la granita dintre cotidianul verite si nebunia irealitatii. Cand existenta ei se transforma in secvente ce seamana uluitor cu pelicula in care joaca. Asadar, avem parte simultan de Verhoeven, Fincher, Schumacher, Lynch - ce alti regizori merita mai multa atentie?

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe