Plagiatul in lumea medicala a devenit o obisnuinta, multe somitati in materie completandu-si palmaresul profesional prin furt stiintific. Pentru a-si justifica faptele, unii profesori universitari doctori se prevaleaza de Legea 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, modificata si completata prin alte doua legi si o ordonanta de urgenta. In acest act normativ se spune ca nu constituie furt intelectual copierea unor imagini si texte in scop stiintific, cu conditia citarii autorului si a nerealizarii unui folos material.

Pe baza unor asemenea reglementari discutabile, multi plagiatori si-au construit cariere stralucite, fara a depune alt efort decat al traducerii unor lucrari internationale, pe care le-am mai modificat si completat pe ici, pe colo. Daca un student este prins copiind la examen, este picat imediat, riscand sa fie chiar exmatriculat, in anumite circumstante. Nu la fel patesc si profesorii plagiatori, care scapa de consecinte pe principiul "corb la corb nu-si scoate ochii", deoarece judecatorii din domeniul medical le sunt prieteni sau cel putin colegi de breasla. Astazi prezentam o radiografie a catorva cazuri de plagiat din medicina, cu intentia de a avertiza autoritatile statului ca fenomenul plagierii risca sa scape de sub control. Precizam ca nimeni nu are nimic cu aparatul universitar sau cu medicii din sistemul national de sanatate. Poate ca unii dintre plagiatori au devenit in timp buni practicieni si excelenti profesori. Problema care se pune, insa, este modul imoral si ilegal in care acestia au ajuns in varful ierarhiei, prin furt de inteligenta.

Cazul Beuran

In urma cu exact un an, presedintele Traian Basescu fusese avertizat la Bruxelles, de catre reprezentantii Comunitatii Europene, ca este cazul ca Romania sa acorde mai multa atentie incalcarii drepturilor de proprietate intelectuala. Acest demers a fost urmare a mai multor sesizari ajunse - dupa unii - acolo unde nu trebuie, expediate in ultimii ani de Asociatia Europeana a Cadrelor Didactice din tara noastra. Intors in patrie, seful statului s-a aratat interesat de tema primita pentru acasa, dar in scurt timp a abandonat-o.

Unul dintre cele mai mediatizate cazuri de plagiat este cel al fostului ministru al Sanatatii, Mircea Beuran, care a publicat in 1997 "Ghidul medicului de garda", impreuna cu dr. Gerald Popa si alti colaboratori. Comisia de ancheta a Senatului Universitatii de Medicina si Farmacie "Carol Davila" Bucuresti a ajuns la concluzia ca lucrarea a fost copiata cuvant cu cuvant pe pagini intregi, inclusiv tabele si elemente de grafica, dupa volumul "On call" al medicilor americani Shane A. Marshall, Jean H. Gilles si John Ruedy. Aceeasi comisie de ancheta a mai analizat "Ghidul de urgente in medicina interna", reprezentand volumul 7 din colectia "Medicul rezident". Acesta a fost plagiat dupa lucrarea "Urgences en Medicine", aparuta in 1992 la Paris, sub coordonarea medicilor Dominique Meynel, Alin Davido si Jean Cabane. Alti complici ai lui Beuran la plagiere au fost profesorii Constantin Popa, Dan Tulbure, Ionel Sinescu si Daniela Bartos.

Citeste si:

Caritabilul Sinescu

Dupa colaborarea fructuoasa cu Mircea Beuran, prorectorul UMF "Carol Davila" Bucuresti, prof. dr. Ionel Sinescu, a comis-o si de unul singur. In 1998 a publicat lucrarea "Urologie clinica", plagiata intr-o proportie covarsitoare dupa "General Urology", semnata de americanii Emil A. Tanagho si Jack W. McAninch cu 41 de ani inainte, si republicata de-atunci in 16 editii. Asemanarile dintre cele doua tratate nu sunt deloc intamplatoare, de vreme ce anumite capitole au aceleasi titluri, ba chiar incep la fel, modificarile fiind mai degraba de traducere decat de continut. Pe baza acestui plagiat, Ionel Sinescu si-a construit o cariera fulminanta, ajungand sa detina o multime de functii si pozitii-cheie in diverse structuri medicale. Iata cateva dintre acestea: profesor de Chirurgie Urologica si prorector la UMF Bucuresti, director al Centrului de Chirurgie Urologica, Dializa si Transplant Renal, director medical la Institutul clinic Fundeni si presedinte al Asociatiei Romane de Urologie. Profesorul Sinescu a declarat ca n-a avut niciodata pretentia ca lucrarea sa sa fie considerata originala. Totusi, a semnat-o fara nici un pardon, ba a mai si mentionat-o in propriul curriculum vitae, ca fiind una dintre marile sale realizari stiintifice. Ar fi facut-o doar din caritate, spre a-i ajuta pe studentii romani care n-au bani pentru carti straine. Cum era si de asteptat, profesorul plagiator se considera o victima a cuiva din lumea medicala, deoarece si-ar fi depus candidatura pentru Academia Romana si rectoratul UMF. Pe deasupra, ar mai vrea sa infiinteze si un institut de Urologie la Fundeni.

Plagiatorul, autor cinstit

Consiliul de Etica Universitara, care ar trebui sa sanctioneze astfel de cazuri, n-a functionat niciodata.

Organismul a fost creat in 2005 de ministrul Mircea Miclea (foto), dar a devenit in scurt timp un consiliu-fantoma, deoarece nu s-a dorit cu nici un chip demascarea plagiatorilor "stiintifici". Asta pana cand presa si-a amestecat coada, iar adevarul n-a mai putut fi ascuns de ochii opiniei publice. In cele din urma, ministrul Educatiei, Cristian Adomnitei, a semnat Ordinul nr. 1356/21.06.2007, care a numit o noua componenta a Consiliului de Etica Universitara, in total 13 membri.

Cazul Ionel Sinescu se afla in aceste zile in dezbaterea Comisiei de ancheta a UMF "Carol Davila", presedintele organismului fiind prof. univ. Mircea Diculescu, fost coleg la spitalul Fundeni si prieten al plagiatorului. Dar cum lucrarea care se adreseaza studiului - potrivit Legii drepturilor de autor - nu este considerata plagiat, este putin probabil ca Sinescu sa fie sanctionat in vreun fel de catre bunul sau amic. Asadar, singura care i-ar putea crea profesorului unele probleme este editura "Mc. Graw Hill" ce detine drepturile de publicare a lucrarii "General Urology".