Dupa mai multe premii la festivaluri studentesti, a fost selectionata in competitia prestigiosului Locarno.

Documentarul de mediu-metraj "Nu te supara, dar..." a fost realizat anul trecut, la Sibiu, in cadrul atelierului Aristoteles, organizat de ARTE si TVR.

Te asteptai sa fii selectionata la Locarno?

Pai, mi s-a parut asa de incredibil, ca mai bine de o luna dupa ce-am primit invitatia oficiala m-am tot asteptat sa-mi trimita vreun mail ca s-au razgandit, ca m-au confundat etc.



Ai terminat UNATC-ul anul acesta. A fost o scoala buna?

Citeste si:

Ma-ntristeaza si ma nelinisteste ca am terminat. Incep sa-mi dau seama ca a fost o perioada privilegiata. De bine, de rau, cu multa inconstienta si bucurie, am lucrat tot timpul, cate doua sau trei filme scurte pe an. Am avut si sansa unor profesori foarte buni, Radu Gabrea si Copel Moscu, care in primul rand mi-au dat o libertate totala, pe principiul "nu e-n regula ce faci, dar fa, si-o sa vezi singura ce prostii ai facut". Cred ca e musai sa fii si autodidact. Daca simti ca-ti lipseste pregatirea intr-o zona, nu stai si plangi, ci cauti, citesti. Depinde foarte mult de fiecare.

Au strainii ceva ce am putea prelua ori invidia?

In multe dintre filmele studentilor straini am simtit o bucurie si un curaj al experimentului chiar cu riscul ridicolului, pe care eu personal, de multe ori, in scoala, le-am pierdut. Intr-adevar, e un mare privilegiu ca am filmat pe pelicula, dar pe de alta parte costurile uriase au un efect "castrant". Cand ai cateva sute de metri de pelicula si vrei sa faci un film cam la fel de lung, iti tremura inima cand dai motor si stop. si cand iti calculezi la secunda cadrele nu prea mai e loc de improvizatie, nu mai filmezi minute in sir actorul fara ca el sa stie, cum facea Antonioni cu Monica Vitti.