Romanii din Romania si Moldova sunt fascisti!

Am trecut in Transnistria intr-o zi de vineri, 13. Saptamana trecuta. Masina noastra avea numere de Bucuresti. Noi, aparatura foto performanta si un insotitor dat in urmarire generala in partea stanga a Nistrului. Am mers impreuna pe urmele conflictului armat de acum 15 ani, care inca se mai simte la fiecare pas. Ne-a insotit Anatol Croitoru, unul dintre liderii romanilor in razboiul transnistrean. Daca am fi fost prinsi, am fi avut mari probleme. Dar am avut noroc. Ne-a ajutat o punga mare de biscuiti de ovaz, pe care-i rontaiam aparent distrati in masina. Si care avea, in acelasi timp, rolul de a acoperi geanta mea si vesta colegului meu Dan Marinescu. Dedesubt era camera foto, cu trei teleobiective. Paream niste turisti rasfatati care nu s-ar gandi nici o clipa la situatia tensionata de dincolo de Nistru. Vamesul care mai avea foarte putin pana sa gaseasca aparatura vorbea romaneste. Era unul dintre moldovenii de dincolo care nu-si gasesc locuri de munca si sunt nevoiti sa lucreze de partea adversarului, asa cum ne-a explicat insotitorul nostru. M-a privit in ochi. N-a vazut nimic din ce se astepta, poate, sa vada, si ne-a lasat sa trecem. Dupa ce am platit 7,50 lei moldovenesti de fiecare. Daca am fi avut vreo carte la noi ar fi fost o mare problema. Intai ne-ar fi arestat si abia dupa o zi sau doua, dupa ce s-ar fi lamurit ca nu vrem sa facem “trafic” de literatura in limba romana, ne-ar fi dat drumul din beci. Pentru ca arestul inseamna aruncarea victimei intr-un beci de la Tiraspol. Acolo au ajuns si jurnalisti din Republica Moldova, cu intentii mult mai nevinovate decat ale noastre, prinsi cu aparatura de amatori la ei.

“I-AM LUAT CAPU' CU SAPA”.

Anatol Croitoru, unul dintre cei mai activi luptatori pentru romanism de dincolo de Nistru, ne-a insotit peste granita. Am mers impreuna in trei sate celebre din raionul Dubasari: Cosnita, Corjova si Cocieri. Celebre pentru cruzimea luptelor de la inceputul anilor '90. Primul popas de dincolo de Nistru l-am facut la el acasa, la Cosnita. Am intrat impreuna in curtea linistita, cu bolta de vita-de-vie, pasari si catelusi. “Iaca, aicea-n pragu' casei am omorat io primu' cazac in '92”, s-a grabit Anatol sa ne explice, aratandu-ne exact locul cu pricina. “I-am luat capu' cu sapa. A ajuns in pragu' casei, cand au intrat cazacii in sat sa vaneze politistii care n-au vrut sa se uneasca cu ei, sa devie militieni. Si-au intrat in sat sa nimiceasca tati politistii. Pe mine m-a cautat, ca eram un lider. Am sculat satu'.”

Abia mai tarziu am aflat ca Nicolae, fiul cel mic al gazdei noastre, pe care l-am cunoscut cand am ajuns in curtea lui Anatol, luase parte la acea scena de cosmar, cu 15 ani in urma. Cand ni l-a prezentat, tatal lui ne-a spus doar ca este absolvent de Medicina. Dar Nicolae avea 10 ani cand a asistat la scena de cosmar care a marcat inceputul luptelor sangeroase in satul Cosnita: “A intrat cu blindata asa, aicea, tati au vinit si-au insfacat baiatu' care lucra in politie. A spus ciniva. A tradat. A spus: 'Uite-aicea-l gasiti>>. Si-au venit. Cazacu' cela o intrat cu atuomatu-n ograda. Niculae era pe la bunica si copilu', copil... O vazut blindatele si el nu stia de razboi. Aista cand o intrat pe poarta cu automatu', Nicolae era acolo. El l-o prins pe Nicolae de cap cu mana stanga si cu automatu-n dreapta tragea. Sapa era aicea-n garda, povestea Anatol, punand mana chiar pe sapa din poveste. Care nu se afla la locul ei, deci a dus-o spre gard ca pe un element de recuzita foarte important. Cand am iesit de-aici se auzea rafala de automat. Pe pragu' asta statea copilu' in mainile lui. Atunci am insfacat sapa, cum el era cu spatele la mine si cand i-am dat, o ramas fara cap”, si-a terminat el povestea, facand, cu sapa-n mana, prin aer, reconstituirea luptei cu intrusul.

CE L-A MANAT IN LUPTA.

“Mi-era indiferent”, a continuat Anatol, dupa cateva clipe de tacere, vazandu-ne incremeniti. “Copilu' tapa, acolo tapau tati. Tati tapau, era o situatie extraordinara. Fugea pamantu' de sub picioare. Asa se batea trupu' cela, sa videti, inca o ora prin ograda. L-am luat pe Niculai, ei o luat politistu', fara sa-si deie seama ca unu' nu-i intr-nsii, si s-au dus. Era o racneala... Eu stiu ca am dus copilu'n casa. Si ce sa fac? Asta se zbate aici, copilu'i acolo, s-o zbatut inca vreo ora asa, sarea-n sus si capu' era jos. Am inchis poarta. Ei au plecat. Mie mi-a ramas automatu'. A fost primu' automat. Cu el am mers tat razboiu'. O fost extraordinar. Munitie mai am.”

Anatol si-a luat apoi oamenii si s-au dus sa faca rost de arme de la unitatea militara din satul vecin. Au luptat mult timp, iar pierderi de vieti omenesti au fost de ambele parti. “Cazacii erau cu cojoaca si peste cojoace erau ca niste hamuri. Intrau in ograda: 'Ada vin!>> Nu cunosteau nici moldovineste, nici romaneste. Si daca ziceai: 'Vorbiti cu noi! Vorbiti in limba noastra, ce?>> Zicea: 'Ce, vrai sa ramani fara cap?>> Aici, din mosi-stramosi, de cand stiu ei, cica e pamant cazacesc! Au intrat cazacii-n sat, la-nceput, care 'da o cana de vin>>, care-ase... Pe urma au dat buzna-ceia. Au inceput la Cosieri si Corjova mai intai. Mergea pi strada, vedea o fetita, o bateau, isi bateau joc de ea, vedea o femeie, la fel. Vedea un barbat, il bateau. La Corjova la fel.” Si toate astea s-au intamplat doar cu 15 ani in urma...

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe