Mihaela Siam, impreuna cu cei trei copii ai sai, a ajuns in Romania cu primul val de refugiati romani din Fisia Gaza. Casatorita cu un palestinian, Mihaela si-a revazut orasul natal, Brasov, dupa 11 ani. Linistea pe care regasit-o sub Timpa este sparta, din cind in cind, de amintirile din anii petrecuti in Orientul Mijlociu. Zilele trecute, in plin centru al Brasovului, a auzit zgomotul unei motorete. Si-a acoperit copiii cu bratele, vrind sa se trinteasca la pamint. A crezut ca e un elicopter.

Povestea Mihaelei pe tarim arab incepe in 1996, cind a plecat din tara. Nascuse deja un baiat, pe Andrei, casatorita fiind cu un palestinian student la medicina in Bucuresti. In 1997 a nascut al doilea copil, pe Anan, dupa care a suferit o puternica depresie. „A fost foarte ciudat. N-am reusit sa ma adaptez nici cu stilul de viata, nici cu oamenii de acolo. Am stat un an cu parintii sotului meu, insa a trebuit sa ne mutam din cauza ca nu reuseam sa ne intelegem. Norocul meu a fost ca am avut un sot deosebit, care a inteles ca trebuie sa locuim separat“, povesteste Mihaela.

Depresia a alungat-o prin munca, desi in Gaza femeile nu prea au grija serviciului. A dovedit ca poate fi un angajat serios si a fost remunerata corespunzator. A fost profesor de sport la cea mai titrata scoala particulara din Gaza, finantata de Patriarhia Crestina din Ierusalim, loc unde cei doi baieti ai Mihaelei au fost premianti. In 2003, dupa ce a nascut-o pe Melisa, a devenit directorul unui complex sportiv. Sotul ei a lucrat la ministerul de finante. Dupa embargoul financiar impus Palestinei anul trecut, barbatul nu si-a mai luat banii. Familia a trait citeva luni din salariul Mihaelei. O nenorocire mica in comparatie cu ceea ce avea sa urmeze.

Citeste si:

In august anul trecut, din cauza unei boli incurabile, capul familiei a decedat. In plin razboi purtat intre fortele Hamas si Fatah, Mihaela a ramas singura. Cu trei copii. „In Palestina, salariile vin dintr-un fond de ajutorare. Banca Mondiala trimite bani pentru un numar fix de angajati. Fiecarui salariat al statului ii corespunde un numar. In caz de deces, acest 'numar de angajat>> revine sotului, cu conditia ca acesta sa nu depaseasca virsta de 40 de ani. Si sotul meu, cind s-a angajat, a luat numarul unui decedat. Dupa moartea sa, am fost rugata sa preiau eu numarul lui si sa ma angajez la ministerul de finante. Mi-au spus ca e spre binele meu. Asa ca am renuntat la slujba mea si m-am angajat acolo in ianuarie 2007“, povesteste femeia. Dupa moartea sotului a avut de infruntat si alte probleme.

Conform traditiei musulmane, urmasii celui decedat revin familiei acestuia, tatal sau fratele. Brasoveanca a fost nevoita sa-si apere cu orice pret copiii. Primul pas a fost acela de a trece la religia musulmana, dovedind astfel ca e responsabila fata de viitorul copiilor, pe care ii va creste in acel spirit. Lovitura a fost crunta pentru socrul Mihaelei, care facuse toate demersurile legate de custodia copiilor. Neconsolat, tatal fostului sot a introdus o noua actiune in instanta. Fapt care a determinat-o pe Mihaela sa se gindeasca foarte serios la a parasi Fisia Gaza.