- Cristi, joci in filmul lui Sergiu Nicolaescu 'Comisarul Moldovan se intoarce'. Ce rol ai, cum este scenariul si, in general, acest proiect cinematografic?

- E OK, iar un actor de bun-simt nu comenteaza, el joaca. E un film pe care il fac cu placere. E o pleiada de actori importanti si nu poti fi decat fericit sa te numeri printre ei.

- Dupa '15', in care detii tot rolul principal, Sergiu Nicolaescu te-a ales din nou. Ai ceva de comentat privind conflictul dintre generatii din cinematografie?

- Comentatori sunt mai multi decat facatori, si prea multi pentru o cinematografie destul de anorexica. Conflictele sunt inerente. In definitiv, toate momentele istorice ale artei s-au bazat pe o negare a ce era inainte. Din nefericire, conflictele fara obiect sunt olecutica triste, tocmai din lipsa de obiect. E ca si cum te-ai certa pentru o reteta de salata de rosii, neavand nici macar rosii. Ci doar principii de rosii! Tine? Cred ca nu prea!�

- Cand va avea premiera pelicula lui Francis Ford Coppola realizata la noi, 'Tinerete fara tinerete'. Ai vazut-o?

- N-am vazut-o, nu stiu detalii, sper sa-mi dai si mie DVD-ul cand apare piratat pe undeva. Ti-l platesc! (rade)

- Care sunt cele mai bune lucruri din experienta ta de a juca la Coppola?

- Gandeste-te ca e un capitol din cartea pe care a trebuit s-o inveti in scoala. Si brusc te trezesti cu capitolul respectiv ca zambeste la tine si te intreaba cu ce dai la crap. Si e viu, si e om, si e generos, si e Coppola, si te bucuri, nu?

- Ai fost, de ani buni, fidel scenei Teatrului Mic, dar, sub directoratul lui Florin Calinescu, au fost recent niste probleme. Despre ce e vorba?

- Sunt in continuare la Mic si voi fi, sentimental vorbind, toata viata. E ca la maternitate. Mi-a fost taiat buricul la Mic si nu am cum sa ma dezic de chestia asta decat daca as fi imbecil sadea. Conflictele respective sunt derizorii. Nu exista, tocmai pentru ca sunt derizorii. Dar dor si, sa mor eu daca mai stiu ce sa raspund in continuare�

Citeste si:

- Pe toata perioada verii, vei putea fi vazut la Terasa 'La Motoare', din incinta Teatrului National, in spectacole ca 'Dragostea dureaza trei ani' de Frederic Beigbeder, in regia lui Chris Simion, care aduna multi spectatori. Cum s-a nascut aceasta colaborare cu tanara regizoare si de unde fidelitatea fata de proiectele Teatrului D'AYA?

- Eu sunt fidel, cand e vorba de ceva care-mi place. E ca in amor, te lasi cand e vorba de placere. Si stii ca oamenilor le cam place placerea.

- Te atrage mai mult teatrul sau filmul?

- In aceasta chestiune sunt bivalent. Tie iti place mai mult poezia sau proza? Eu nu m-as da in laturi sa scriu 'Luceafarul' si cred ca nu mi-ar displacea sa scriu 'Idiotul' (zambeste). Pe scurt: amandoua.

- Esti unul din putinii actori care traieste la maxima intensitate aproape fiecare replica. De unde aceasta putere, sa zicem asa?

- Habar n-am, nu mi-am intrebat nici macar kharma� (zambeste) Nu stiu ce inseamna putere si cum se manifesta ea. Dar daca fac un om fericit cu intamplatoarea mea meserie, atunci am sa mor linistit, inspaimantat, dar linistit� Daca exista liniste in spaima.

- Crezi ca o mare parte din 'portia' fiecaruia de talent vine de la Dumnezeu?

- Da! Si nu ma indoiesc, pentru ca nu exist decat in fata Lui! Si Ii multumesc pentru tot - asta suna ca la premiile Uniter (zambeste) -, pentru ca imi ofera una dintre cele mai frumoase fete ale Sale. Asta!

- Cu dragostea e la fel?

- Dragostea se face, nu se zice. Am citit ca uneori e bine. Nu stiu la altii, dar la mine da.

- Vei avea vacanta in aceasta vara? Cum iti vei incarca bateriile?

- Tocmai sunt pe incarcatelea... (rade) Adica muncesc, ceea ce va doresc si voua... Si nu mi-o luati in nume de rau, chiar imi place sa muncesc. Toata vara voi trai pe altarul filmului romanesc (zambeste), ceea ce doresc tuturor colegilor mei, fara deosebire de nimic. Adica bagati, frate, si vorbim dupa!�