Cred ca sunt un privilegiat. Aceasta frumoasa doamna, Valeria Seciu, care a rupt inimile a zeci de mii de spectatori, barbati si femei, dar care foarte rar accepta sa dea interviuri, mie mi-a acordat unul. Iata-l mai jos:

- Vorbim despre orice, dar sa nu ma intrebi ce pregatesc. Sunt superstitioasa. Subiectul acesta il evit totdeauna.

- Bine! Atunci, va intreb intai ce v-a indemnat sa alegeti teatrul?
(Valeria surade asa cum numai ea stie sa surada)

- Nici eu nu-mi dau seama. Inca de la 6-7 ani spuneam ca eu voi fi actrita. Ascultam mult 'Teatru la microfon'. Ulterior am aflat ca foarte multi actori au avut primul contact cu teatrul, ascultand aceasta emisiune. Pana la 10 ani, mergeam foarte des la Teatrul Bulandra. Acolo l-am vazut prima oara pe Octav (Cotescu, viitorul sot al dnei. Seciu). In 'Padurea', cu Lucia Sturdza Bulandra, Fori Eterle, Jules Cazaban, Vasile Florescu. Asa m-am apropiat de teatru, auzindu-l, vazandu-l. Era o certitudine pentru mine ca voi deveni actrita. Desi am dat de foarte multe ori ocol Institutului, fara sa bat la usa. Intai am dat examen la Istorie. Chiar de doua ori. Pe urma m-a pregatit Liliana Tomescu. A fost o mare indrazneala. I-am dat pur si simplu un telefon. Si a fost de o mare generozitate. Eu eram 'nimeni, de nimeni'. Ea mi-a dat din fiinta ei.

- Dar erati temperamente complet diferite.

- O vazusem in 'Pygmalion' cu George Constantin. Era un talent! Si am ales-o.

- Pacat ca a plecat. Ne-a lipsit mult! Si cu ce ati sustinut examenul?

- Cu 'Romeo si Julieta'.
(Evident, imi spun eu. Ce-ar fi putut alege mai potrivit?) Mai intreb:

-Si cine era Romeo? (Dna Seciu surade din nou. Cu acel suras cu care m-a vrajit demult)

- Nu, ca am ales un monolog.

- Si mai tarziu, cand Sica, marele Sica Alexandrescu, v-a incredintat rolul Veronicai Micle, ce ati simtit?

- Atunci cand regretatul Victor Moldovan, care-l interpreta pe Titu Maiorescu, ne-a prezentat pe mine si pe Pino Caramitru lui Sica, nu mi-am dat seama cat de important este acest eveniment. Sa iei doi tineri debutanti pentru astfel de roluri, era ceva extraordinar. Abia ulterior am realizat. Da, Sica ne-a purtat noroc. Si piesa lui Mircea Stefanescu, chiar daca nu a fost cea mai izbutita din lucrarile lui, ne-a propulsat.

- Un alt personaj celebru al literaturii romane, pe care l-ati interpretat, a fost Otilia.

- Da, din 'Enigma Otiliei', dramatizare dupa George Calinescu. Felix era Traian Stanescu, iar Pascalopol era Geo Barton.

- Despre Geo Barton au circulat o multime de legende. Ca abia ar fi stiut sa citeasca, ca n-avea studii deloc� Ce era adevarat din toate astea?

- Poate era asa. Nu stiu. Dar nu se simtea. Avea un instinct extraordinar. Poate personajul lui era construit, nu era autentic. Dar era foarte credibil. Avea umor si distinctie. La repetitii, si mai ales in spectacol, se comporta impecabil. In plus, era foarte frumos, cum nu prea mai gasesti astazi astfel de actori.

- Cum s-a produs fertila simbioza: Catalina Buzoianu � Valeria Seciu?

- Dinu Sararu, directorul Teatrului Mic, cauta o piesa pentru mine. Si o gasisem: �Imbracati pe cei goi� de Luigi Pirandello. Eu vazusem cateva spectacole de-ale Catalinei. Imi placusera. Eu m-am dus cu textul la ea. Ei i-a placut si de-atunci am tot lucrat impreuna. S-ar putea spune ca ne-am descoperit una pe alta. Tot Catalina Buzoianu a facut o excelenta dramatizare dupa puternicul roman 'Niste tarani', scris de Dinu Sararu. Aveam un rol interesant, personajul se numea Genica, si datoria unui actor este sa poata trece din atmosfera salonarda din 'Dama cu camelii' in conflictul incordat dintr-un sat aflat in preajma colectivizarii fortate, din spectacolul 'Niste tarani'.

- Atunci v-ati descoperit si un partener pe masura, Stefan Iordache.

- Da. Am facut impreuna cateva spectacole memorabile: 'Maestrul si Margareta' al lui Bulgakov si o piesa a Ecaterinei Oproiu: 'Cerul instelat deasupra noastra'.

- Revin la colaborarea pe care ati avut-o si o aveti cu dna. Buzoianu. Cine poate uita spectacolul: 'Dama cu camelii' Conceptia regizoarei de a combina povestea fictionala a iubirii dintre Armand Duval si Marguerite Gautier cu cea reala dintre Dumas-fiul, autorul piesei, si Marie Duplessis a dus la un rezultat stralucit.

-Da, spectacolul a avut mare succes si mie mi-a produs o imensa bucurie.

- Dupa cum la National, spre sfarsitul stagiunii, tot colaborarea dintre dumneavoastra doua a asigurat succesul 'Menajeriei de sticla', oricum un text extraordinar.

- Pentru mine a fost o senzatie admirabila revenirea pe scena Nationalului.

- Cred ca si pentru Teatrul National a constituit o chestiune de prestigiu de a o avea in reprezentatie pe detinatoarea 'Premiului de Excelenta' acordat de UNITER.


- Dar de ce nu comentati nimic despre succesele obtinute la Televiziune? Am putea vorbi despre audienta entuziasta de care s-a bucurat 'Inima fierbinte'.

- Cum scenariul imi apartine, prefer sa trec peste el. (Din nou a aparut inefabilul suras al Valeriei Seciu). Mai bine sa vorbim despre 'Noaptea furtunoasa', montata la TVR de catre Sorana Coroama.
- Un spectacol foarte important pentru mine, pentru ca a fost singurul in care am jucat impreuna cu Octavian Cotescu.

- Cum a inceput povestea de dragoste dintre dumneavoastra doi?

- O, foarte romantic. Eu eram studenta indragostita moarta de profesorul ei. Dar si profesorul o iubea pe studenta. Insa legatura s-a realizat abia dupa absolvire.

- Cum era Cotescu acasa? Se deosebea mult de Costel, iubitul Tantei?

- Enorm! Era delicat, prevenitor, educat, extrem de bun. Si cu mult umor.

- Aveti un fiu care a ales calea monahismului. Este calugar la Athos. Si-a gasit acolo implinirea, linistea, impacarea?

- Da! El m-a pregatit ca va pleca acolo. Tinerii monahi sunt obligati sa-si anunte parintii de alegerea facuta, sa-i lase linistiti. De curand a fost acasa. Lucreaza impreuna cu altii la traducerea unei carti importante pentru viata monahala: 'Ederghetinos', un fel de antologie de texte liturgice, de vieti ale sfintilor, o carte aparuta pe la 1700, foarte cunoscuta in Grecia.

Am plecat din subsolul teatrului Act, unde a avut loc discutia cu Valeria Seciu, ea pregatindu-se sa intre in reprezentatia cu 'Creatorul de teatru', piesa in care aproape nu rosteste nicio replica, spunandu-mi ca-i plac astfel de roluri in care prin gest, prin privire, izbuteste sa realizeze minunate personaje.


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.