Discutia cu doamna Ilinca Tomoroveanu se leaga repede. Ne cunoastem demult si functia de director artistic al Teatrului National din Bucuresti nu i-a schimbat nici comunicabilitatea, nici modestia.

Cum se simte un actor cand i se incredinteaza si o functie administrativa?

E si prima intrebare si cea mai dura! Nu se simte confortabil. Din multe motive: in primul rand ca nu este meseria lui si trebuie sa invete, la o anumita varsta, lucruri pe care nu le-a stiut niciodata. Pe urma ca trebuie sa fie un fel de 'mama si tata' ai tuturor colegilor.

Si calau!

Calau e mult spus. Mai potrivit e'jandarm' E o situatie usor delicata care are si bucuriile ei, tinand de teatru, de colegi, de succesele lor. Dar si dezavantajele unui paratrasnet, atunci cand apar conflicte.

Exista un sentiment de frustrare atunci cand, din pricina acestei functii, sunteti mai putin distribuita ca actrita?

Nu i-as spune chiar frustrare. E un lucru pe care am considerat ca de datoria mea sa nu fiu distribuita. Acum insa cu mare bucurie joc, imi fac meseria. Nu e un rol principal, dar imi produce o imensa satisfactie. Sunt 'matusa' din 'Jocul ielelor', piesa lui Camil Petrescu.

Dar Irena Romescu este totusi, desi redus ca numar de replici, un personaj esential. Aceasta nobila doamna se afla in situatia incomoda de a-i destainui lui Gelu Ruscanu, ca tatal acestuia, intrat intr-o complicatie financiara, a fost salvat tocmai de Sinesti. Scena e conceputa admirabil de Camil si Dvs. o interpretati exact la nivelul ei.

Da, am ajuns si la rolul 'matusii' dupa celelalte roluri din Camil Petrescu in care am avut bucuria sa joc. Nu e frustrare. E renuntare, e poate un pic de intelepciune.

Ati prezentat la debut, in 'Moartea unui artist', si destul de multa vreme dupa aceea, candoarea, gratia, frumusetea. Cum se simte o astfel de interpreta atunci cand, eufemistic spunand, maturitatea bate la usa ?

Fiecare varsta are bucuriile si uraciunile ei. La Targu-Jiu, se sarbatoreau zilele 'Elvira Godeanu', si am primit premiul pentru intreaga activitate. Marian Negrescu, directorul teatrului, mi-a facut o surpriza. A proiectat o secventa ampla din 'Moartea unui artist'. Elvira Godeanu, marea noastra actrita ajunsese la maturitate, iar eu eram abia o copila. Privind scena, m-a emotionat pana la lacrimi. Dar nu-mi regret scurgerea anilor. Fiecare varsta are si rolurile ei. Am trecut de la ingenua la ingenua dramatica, la roluri mai complicate, pe urma am inceput sa joc mame, matusi, iar acum ma pregatesc sa joc chiar in viata rolul de bunica.

Felicitari si numai urari de bine. Totusi trebuie sa marturisesc cat de mult mi-ati placut in piesa lui Lovinescu. Dar daca m-a fermecat cineva, atunci a fost Eugenia Popovici.

Norocul vietii mele a fost acel spectacol si acea distributie. Ganditi-va ce inseamna sa joci intr-o piesa alaturi de doamnele Eugenia Popovici, Elvira Godeanu, Tanti Cocea, Toma Dimitriu, Piersic si Matei Alexandru, care si ei erau tineri in vremea aceea.

Sunt convins ca acea piesa ar sta in picioare si acum. In general, cred ca dramaturgia lui Horia Lovinescu ar trebui reconsiderata si jucata pe scena.

Am aceeasi convingere.

A numara, printre cei din neamul carora va trageti, un nume ca Octavian Goga, inseamna: o mandrie, o obligatie sau o povara?

Toate trei la un loc. Este o mandrie evident ca fac parte, prin mama, dintr-un astfel de neam. Ai insa si anumite obligatii. N-ai voie sa deraiezi de la ele. Iar povara? Foarte tarziu am inceput sa recit din Goga. Chiar dupa ce fusese reconsiderat. Imi era teama ca interpretarea mea nu se putea ridica la nivelul versurilor.

Cum va impartiti timpul intre activitatea de actrita, mama, sotie si director artistic?

Si in curand bunica! Daca as avea un alt sot decat Traian (e vorba de actorul Traian Stanescu), m-as descurca foarte greu. Ne ajutam reciproc.

Cum a inceput dragostea voastra ?

La inceput a fost o mare prietenie. Stateam in acelasi cartier. Am jucat impreuna, in teatru si film. Si deodata am descoperit ca ne iubim. Intr-o clipa.

Si cum se mentine o dragoste?

Ca-n vorba romaneasca: 'Mai da romane, mai lasa jupane'. Cu diplomatie, cu echilibru, sa gasesti nota potrivita. Daca Traian are o premiera, caut eu sa-l menajez, ca sa-si gaseasca linistea. Reciproca, atunci cand e vorba de mine.

Care a fost dupa opinia dvs. cel mai bun spectacol al stagiunii care tocmai s-a incheiat ?

N-as zice ca a fost unul mai bun. Au fost cateva foarte bune. Intre ele as numi: 'Menajeria de sticla', 'Neintelegerea', pe cu totul alt plan as cita 'Sanziana si Pepelea' si chiar, ca succes de public, 'Burghezul gentilom'. De asemenea ultima premiera de la Amfiteatru, cu 'Sambata, duminica, luni' a lui Eduardo de Filippo, pusa in scena de Dinu Cernescu.

Dar cel mai slab?

N-as spune nici daca n-as fi director artistic!

Ce proiecte mai interesante ni se pregatesc pentru stagiunea de toamna?

Unele sunt aproape gata si vor avea premiera oficiala in toamna. E vorba de 'Istoria comunismului povestita unor bolnavi mintali' de Matei Visniec, regizata de Florin Fatulescu. A si avut loc avanpremiera. Jocul actorilor a fost excelent. Mai ales Florina Cercel cred ca face cel mai bun rol din cariera ei. In distributie mai sunt: Bleont, Mircea Rusu, Medeea Marinescu, Sanda Toma si inca multi altii. Apoi va fi gata o piesa japoneza, pusa in scena de un regizor japonez, si speram ca pana in noiembrie va fi gata si 'Eduard III' de Shakespeare, in regia lui Tocilescu. Vom avea si un nou'Titanic-Vals' regizat de Alex. Dabija.

Care este principala grija a unui director artistic la National?

Ca in stransa colaborare cu directorul general al teatrului, domnul Ion Caramitru, sa asigure un repertoriu demn de National si interpretat ca la National.


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.