Poate fi apreciata drept foarte buna ideea de a prezenta un proiect repertorial mai intai in formula de concert, inaintea montarii scenice. Dupa 'Cenusareasa' de Rossini, am urmarit in final de stagiune, la Opera Nationala, 'Samson si Dalila' de Saint-Saens.
Cu cateva luni in urma, se lansase in foyerul galben al Teatrului un CD al capodoperei franceze care alinia in distributie pe Elena Cernei, Ludovic Spiess, Dan Iordachescu si Nicolae Florei, sub bagheta lui Carol Litvin. S-a discutat atunci despre oportunitatea reluarii titlului si, iata, realizarea s-a infaptuit sambata seara.'Petele din soare' apar de-abia acum, cand Dalile de anvergura nu prea sunt, iar tenorii raman un punct nevralgic. Publicul a asteptat mai bine de o jumatate de ora pana a fost anuntat ca Sergej Larin din Bratislava, un timp vedeta a Operei vieneze, a fost 'lovit' de artacul unei viroze si va canta daca poate, cat poate. Cum actele doi si trei sunt mai solicitante, nu a mai putut dupa primul, lasandu-se inlocuit de Marius Vlad Budoiu, destul de incomodat de aceasta imprejurare si probabil nici el prea sanatos dupa felul cum consuma, intre frazele cu acute, un lichid misterios aflat intr-o sticla la proximitatea pupitrului. Daca Larin ne-a lasat sa-i regretam evidenta carisma a alurii solistice, Budoiu nu a facut vreun efort pentru a demonstra ca Dalila il seduce.

Mai multumitoare era suferinta sa dupa tradare, sclav, orb si disperat. Este adevarat, Gabriela Popescu ' in situatia de a fi singura Dalila intre doi Samsoni! - a parcus rolul cu aplicatie. Dar faptul ca niciuna din cele trei superbe arii ale eroinei nu a primit aplauze spune destul de mult. Cine raman, deci, veritabilii artisti de prestigiu ai acestui concert-spectacol? Eduard Tumagian in spectaculoasa evolutie muzical-teatrala a Marelui preot si Pompeiu Harasteanu, de neutitat intr-o singulara aparitie, dar de mare efect, din primul act. Sa remarcam de data aceasta corul impresionant condus de Stelian Olariu, cu sonoritate si dictie impecabila si mai convingator decat orchestra, situata de Iurie Florea in limitele pragmatismului. Proiectul este neindoios de valoare, conditiile realizarii lui intra insa in domeniul managementului artistic ce ar putea reuni fortele necesare. Altfel, suntem datori sa revenim la discul amintit.


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.