Social • 16 Iunie 2007 •
Romania avea din 1904 un Automobil Club national din care faceau parte persoane din protipendada vremii. In anii '20 ai secolului trecut un Cantacuzino vitezoman, fiul Nababului, isi pierde viata intr-un accident rutier - prilej pentru multe cotidiane sa traga editii speciale - lasand-o, astfel, vaduva pe Maria (Maruca) Cantacuzino, viitoarea sotie a lui George Enescu si prietena apropiata a lui Nae Ionescu.

Fiul ei, Bazu Cantacuzino, pilot pasionat si recunoscut, va aduce pe calea aerului delegatia romana participanta la Conferinta de Pace de la Paris, din 1947. Se spune ca Ana Pauker i-ar fi restituit pasaportul si brevetul de pilot dupa ce i le oprise. In felul acesta, Bazu Cantacuzino s-a putut refugia in Occident, de unde i-a trimis Anei Pauker o telegrama ironica.

Pasiunea pentru automobile a fost impartasita de aproape toti membrii Casei Regale romane. Atat Carol al II-lea, cat si fratele sau, printul Nicolae, erau ahtiati dupa masini si le placea sa conduca. Principesa Marioara, devenita Regina a Iugoslaviei, era obisnuita sa sofeze, ca si sora ei, principesa Ileana, calugarita ulterior sub numele de Maica Alexandra. Legat de pasiunea pentru masini a membrilor Casei Regale romane datorez cateva detalii, cu gratitudinea de rigoare, domnului Ion Varlam: insusi blandul Rege Ferdinand obisnuia sa conduca si inca cu viteza mare; Regina Mama Elena a inceput sa ia lectii de sofat in 1940 cu un aghiotant regal care vorbea greceste (limba materna a Reginei), in felul acesta Ion Antonescu plasandu-si un om langa ea; dupa ce s-a stabilit in strainatate, printul Nicolae avea interdictie sa ramana mai mult de 48 de ore in Franta din cauza obiceiului sau adanc inradacinat, manifestat inca din tinerete, de a se lua la bataie cu soferii cu care se tampona sau cu care intra in conflict; director al Liniei Ford din Floreasca a fost fratele lui Zizi Lambrino, iubirea de tinerete a printului Carol, pentru care acesta a formulat prima renuntare - din cele trei - la calitatea de mostenitor al Tronului...

Linia Ford din Bucuresti asambla in interbelic camioane si automobile - carora pe atunci li se spunea "turisme" - de "6", respectiv de "8" -, cifre desemnand numarul de cilindri ai motorului. Majoritatea Fordurilor de "8", foarte incapatoare, erau folosite ca taxiuri, carora in limbajul epocii li se mai spunea si "masini de piata". Expresia "masina mica" a aparut tot pe atunci si putea fi auzita pana pe la mijlocul anilor '60 in inghesuiala din tramvaie sau autobuze: "Daca nu-ti place (sa fii inghesuit in tramvai), ia-ti masina mica!"

Rebreanu, primul scriitor cu automobil

In presa interbelica, tematica rutiera era curenta; a abordat-o chiar si Arghezi in tabletele sale, poetul conducand pe atunci un Ford mai vechi, poreclit "cu mustati". Cel dintai scriitor roman proprietar de automobil a fost Liviu Rebreanu, care nu conducea, avand sofer. G. Calinescu a condus si el, in tinerete, un mic Peugeot cumparat la mana a treia, iar intre poetii cu masina s-a prenumarat Demostene Botez... Intre directorii de ziare importante din interbelic, singurul care conducea a fost Nae Ionescu. A avut un Mercedes, iar in ultimii trei ani ai vietii, un Maybach, estimat la valoarea de doua milioane de lei, cu dublu compresor...

Mihail Moruzov, seful serviciului Special de Informatii al Armatei, detinea un Mercedes puternic, imbunatatit, dotat cu o instalatie care putea sa imprime pe discuri convorbirile celor aflati in interiorul masinii. Nepotul sau il descrie, dupa aflarea vestii asasinarii premierului Armand Calinescu, in septembrie 1939, ridicandu-se precipitat de la masa, urcandu-se la volanul automobilului sau parcat in fata locuintei de pe Strada Sofia si demarand in tromba...

Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.