Am functionat ca un om care este in centrul lumii

Cristina Rusiecki: Nu e un secret pentru nimeni: faptul ca Sibiul a devenit anul acesta capitala culturala europeana se datoreste in primul rand Festivalului sau de Teatru. Cum a decurs istoria pentru ca Sibiul sa ajunga in pozitia aceasta?

Constantin Chiriac: Festivalul a fost structura care a promovat capitala europeana de la inceput. Prin 1997 am facut un comitet de initiativa, dupa aceea l-am oficializat in 2000. Argumentul Festivalului a fost decisiv in fata juriului Comisiei Europene in 2004. Cele zece tari care intrau in 2004 aveau o rezolutie a Parlamentului European prin care se stipula ca nu puteau sa aplice la capitala culturala europeana decat incepand din 2009. Ceea ce s-a si adeverit. Bineinteles, cand au auzit de Sibiu, de Romania, care nici macar nu avea decisa data cand va intra in UE, s-au uitat crucis, mai ales ca se sareau etapele firesti.

Sibiul are al treilea festival de teatru din lume

O capitala culturala europeana se obtine printr-o competitie intre toate orasele tarii respective. Fiecare tara din UE are o data - atunci avea o data la noua ani, acum la patrusprezece ani -, sansa sa aplice pentru capitala culturala europeana. Practic, noi am eludat toate aceste etape si am cerut acest lucru extraordinar pentru Sibiu. Acum, Sibiul poate deveni oricand obiectul unui studiu de caz despre felul in care o comunitate si un oras se reabiliteaza din punct de vedere economic, turistic, al serviciilor s.a.m.d. printr-un act cultural. Practic, Sibiul a primit in ultimul an atat de multe investitii cat n-ar fi primit in urmatorii douazeci de ani.

Cum v-a venit prima oara ideea Festivalului?

in 1992 eram la Antwerpen, care era atunci capitala culturala europeana. A izbucnit razboiul din Iugoslavia, si Ibrahim Spasic, directorul Festivalului din Sarajevo, a sunat la Bruno Coppens, directorul de la Antwerpen, capitala culturala europeana, si i-a spus "Frate, aici a inceput macelul". si atunci s-a intamplat un lucru incredibil. Toti artistii au reactionat prompt, s-a construit o platforma de aparare a artistilor din fosta Iugoslavie, s-au facut presiuni si Sarajevo a capatat titlul de capitala culturala alternativa pentru o luna. si mie faptul acesta mi-a ramas bine insemnat in cap. Am zis ca fac Festivalul, l-am facut, si peste un an l-am transformat in Festivalul de Teatru Tanar Profesionist, vrand sa demonstrez si prin titlu ca ce se intampla acolo este rupt de Cantarea Romaniei. Iata, e vorba de teatru tanar profesionist. Peste doi ani, in 1995, m-am intalnit din nou cu Bruno Coppens, care condusese un festival important in Antwerpen, in Belgia. Avusesera alegeri si il inlaturasera, in pofida faptului ca fusese directorul capitalei culturale europene de acolo. Atunci am realizat ca si eu voi fi pus in aceeasi situatie daca nu stiu sa apar ce fac. Am conceput Fundatia "Democratie prin cultura" sub umbrela careia exista Festivalul de Teatru, bursa de spectacole si nenumarate alte proiecte si am autorizat Festivalul cu drept de autor. Toate aceste structuri sunt ale mele. Nimeni nu poate sa vina sa zica "Chiriac, ia, valea, ca vreau eu Festivalul". Nu au ce sa faca. si asa m-am aparat, pentru ca peste tot, in democratie, in clipa in care sunt alegeri, daca e o structura de stat sau una care nu e independenta, vine valul schimbarilor.

Din cauza asta avem atat de multe probleme cu toate festivalurile din Romania: pentru ca nefiind structuri de sine statatoare, nu au viziune pe termen lung, nu-si construiesc programele pe trei-patru-cinci ani. Directorii sunt la nivelul conducerii pentru un an sau doi si se intreaba: "Cum fac eu ca anul asta sa fie bine?" Aduc spectacole de colo, de dincolo, dar nu gandesc si pentru anul viitor sau peste doi ani sau peste trei ani: cum sa dezvolte un limbaj de piata, cum sa gaseasca formule de coproductie, ca sa dea sanse tuturor artistilor, nu conteaza ca sunt actori, ca sunt muzicieni. Sunt artistii tarii. Cum ii incurajam, cum le dam sansa sa lucreze pe picior de egalitate cu partenerii straini? Asa am facut Festivalul. La prima editie am avut trei tari si opt spectacole si dupa aia a crescut ca Fat-Frumos din poveste.

Cum arata a patrusprezecea editie a Festivalului fata de prima?

Anul asta am saptezeci si opt de tari participante, 358 de evenimente in unsprezece zile, saizeci si doua de locatii de joc, opt zeci si una de mii de spectatori pe zi. Dupa cifrele astea, el este cam al treilea festival din lume, dupa Edinburgh si Avignon. De obicei, acestia sunt parametrii care se iau in considerare. Totdeauna, primul este numarul de spectatori. Al doilea este numarul de locatii. Al treilea este numarul de spectacole, dupa care vorbim de numarul de tari participante, complexitate, buget etc. Ca buget suntem departe, suntem, undeva, pe locul 30 din Europa, cred. Oricum, e un buget foarte important, dar nici pe departe atat de important, cat Festivalul si cifrele care atesta aceasta mare vizibilitate.

Exista vreo sectiune care are o pondere speciala in Festival?

In acest an, greutatea mare au avut-o teatrul, zona de strada si teatrul-dans. Cele trei niveluri au fost foarte puternice. Mai puternice ca oricand. Sper din toata inima sa putem continua asa, pentru ca e important.

O prosperitate care da si dimensiune spirituala

Nu intamplator am pus tema Festivalului NEXT, pentru ca trebuie sa aratam ca ceea ce facem astazi are repercusiuni asupra lui maine: ce va urma, felul in care va urma, cum gasim modalitatile prin care aceasta platforma de dialog intre artisti, pe care am construit-o in Sibiu, aceasta platforma de creativitate, sa-si devina siesi suficienta pentru anii care vin.

Din cate stiu eu, Festivalul se adreseaza unor paliere foarte diferite de artisti si isi propune sa deschida si portite eficiente pentru proiecte viitoare. De aici Bursa de spectacole, de aici spectacolele-lectura.

Anul acesta am modificat spectacolele-lectura ce trebuiau schimbate, pentru ca nu-l mai am pe Virgil Flonda care a trudit zece ani la ele. Am gasit aceasta noua formula de a imparti din obligatii si de a organiza dezbateri dupa lectura in care un critic literar se disputa cu un critic de teatru pe marginea textului. Disputele au fost absolut minunate si vreau sa le continuu si editiile viitoare. Cei de la Teatrul National Radio, care au inregistrat totul, au spus ca au fost discutii atat de interesante ca ar merita sa facem o carte cu ele si cu conferintele care au fost in timpul Festivalului.

Festivalul are o nota exhaustiva. Teatru, teatru-dans, teatru de strada, spectacole-lectura, hai, sa spunem ca toate acestea au legatura cu teatrul. Dar in fiecare zi mai sunt si expozitii, si muzica, si lansari de carte...

Si toate celelalte evenimente. si expozitia de istoria teatrului sibian, unde nu sunt multe lucruri. Dar in clipa in care mergi acolo, chiar intelegi de ce Sibiul e totusi capitala culturala europeana. Intri intr-un loc unde exista documente care atesta ca la Sibiu se joaca teatru de sase sute de ani. in cate orase din lume exista documente certe care atesta acest lucru? Vezi pe un perete urias o cortina. Este cortina veche de 425 de ani. Orice muzeu din lume ar construi o sala speciala, ar gasi o mie si una de sisteme prin care sa o protejeze pentru ca este un bun de patrimoniu inestimabil. 425 de ani de teatru. si culmea e ca toata structura, toate desenele sunt perfecte. Este un lucru extraordinar. Sau exista documentul prin care guvernatorul Transilvaniei a semnat nasterea Teatrului din Turn la 1788. Pe vremea aia, la 1788, exista un teatru cu loji din lemn de trandafir, cu un saptamanal teatral in limba germana. si noi ne chinuim sa scoatem un lunar care de obicei face trei numere intr-unul si apare trimestrial. Atunci aveau un saptamanal teatral. Deci noi acum ne batem ca sa fim contemporani cu ce se intampla pe vremuri la Sibiu. Daca te duci la cealalta expozitie de carte, Cartea cruda, constati ce bogatie de carte exista la Biblioteca Bruckenthal. Au lucrat vreo doua saptamani si au gasit niste lucruri incredibile. Doresc ca in anii urmatori sa lucram cu Catedra de teatru pe care am facut-o, cu Facultatea de Management Cultural si de Teatrologie in asa fel incat macar sa listam tot ce e acolo pentru ca pare ca avem o bogatie inestimabila de carte. Am gasit enciclopedii teatrale in sapte-opt limbi, editate atunci, in Epoca Luminilor, editii absolut incredibile, inimaginabile astazi. Realizezi cat de importanta era Europa la vremea aceea si probabil ca era mult mai unita decat azi. Atunci isi pastra un anume staif al culturii pe care, din pacate, acum nu-l mai are. Pentru ca asta e adevarul: daca te duci la Bruxelles si vezi care sunt politicile culturale, chiar in fiecare tara, constati ca totusi cultura e o cenusareasa a societatii respective. in conditiile in care, asa cum spuneam, pot sa arat oricand ca atunci cand cultura este bine administrata si capata si viziune, ea poate aduce reabilitarea unei comunitati. si o prosperitate curata. O prosperitate care da si o anume dimensiune spirituala si care democratizeaza o societate. in mod cert, sibienii nu vor fi niciodata de acord de acum incolo sa mai mearga sa voteze niste liste. Vor merge sa voteze oameni. Cred eu ca asta e lucrul cel mai important.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe