Daca mergi glont pe strada, s-ar putea sa treci pe langa ea fara sa o bagi in seama. Daca ii intalnesti insa privirea, esti pierdut. Nu-ti mai poti dezlipi ochii. Chipul Anamariei Marinca este tot numai o lumina.

Si cand te gandesti ca si la Cannes, si acum, la Cluj, am vazut-o numai intre doua avioane, respectiv doua trenuri... Cum o fi in zilele "normale"?

Cum e sa faci naveta intre locul unor turnaje si unul in care esti chemat pentru a ti se inmana un premiu?

Daca acum as fi venit de la Londra, poate ar fi fost mai greu. Din fericire, vin din Romania, adica de acasa. Joc, cum se stie, intr-o alta miniserie, Last Enemy, pentru BBC One, un thriller despre efectele perverse ale tehnologiei, transformarea societatii, a oamenilor, in tinte ale unei permanente supravegheri. Filmul a fost inceput la Londra, apoi ne-am mutat aici, intr-un spatiu ce trebuie sa sugereze granita dintre Pakistan si Afganistan.
Click here to find out more!

La Cannes ai fost la un pas de Premiul pentru interpretare. stiai ca pana cu o zi inaintea incheierii festivalului erai principala favorita?

Mi-au povestit altii, imi trimiteau prietenii e-mail-uri. Dar, asa cum am spus-o si acolo, nu am venit la Cannes pentru premii. Am venit, in primul rand, sa vad filmul, abia acolo l-am descoperit in forma lui definitiva. Pe urma, peste toate emotiile, s-au adaugat cele ale formidabilei primiri, ajunse la incandescenta odata cu Palme d’Or. Cand faci parte dintr-o astfel de echipa castigatoare, nu cred ca te mai gandesti la altceva.

Totusi, oameni suntem. si la TIFF, filmul vostru, nemaiputand fi inclus in competitie, tu ai trecut din nou pe langa premiul oficial cuvenit celei mai bune interpretari.

Mie mi s-a parut o decizie justa.

Asta e. Uneori, marile succese se platesc. Vreau sa te intreb care este povestea intalnirii tale cu personajul Otilia, din unghiul tau de vedere? Cristian Mungiu a fost derutant de sincer, ne-a marturisit ca, dupa ce te-a chemat de la Londra, primul impuls a fost acela ca imaginea ta nu s-ar suprapune cu ceea ce avea el in cap.

Mie nu mi-a spus asta. Din prima clipa, eu am trait cu iluzia ca sunt destinata acestui rol. Am stiut ca vom lucra impreuna. Nu pentru ca as avea o incredere exagerata in fortele mele, pur si simplu aveam sentimentul ca voi fi Otilia. Vazusem "Occident", fusesem impresionata, printre altele, si de faptul ca, pe ecran, se vorbea normal. imi doream sa lucrez cu Cristian Mungiu. Pe urma, dupa ce am primit rolul, i-am vazut si scurtmetrajele.


Despre autor:

Gandul

Sursa: Gandul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.