In anul 1946, la un an de la debutul sau la Salonul Oficial de Toamna din Bucuresti, pictoritei Alma Redlinger i se decerna Premiul Ministerului Artelor. De atunci au urmat si alte premii cum ar fi: Medalia �Oscar d�Italia� (1985) sau desemnarea sa ca membra a Academiei Italia delle Arti e del Lavoro. Aceste fapte sunt argumentele unei cariere artistice de exceptie. Intr-adevar, Alma Redlinger este considerata astazi una dintre marile doamne ale picturii romanesti.

Ati debutat in urma cu 62 de ani. Ati parcurs un drum lung insotit de multe succese. Privind retrospectiv cum ati inceput si cat de greu a fost?

Au trecut anii, de parca nici n-ar fi fost timpurile au fost grele, dar pentru mine scoala Maxy a fost un inceput, fara sa-mi dau seama atunci, ca va fi pentru intreaga mea viata. In loc sa devin contabila sau economista, daca as fi fost lasata sa-mi continui scoala comerciala, am pasit pe un drum fara intoarcere. Nu a fost usor dar am perseverat, in ciuda obstacolelor. Iar daca ma uit inapoi, greutatile se estompeaza si ramane placerea muncii creative.

Ati studiat cu M.H.Maxy la Academia Libera de Arta si apoi la Academia Libera Guguianu. Au fost aceste institutii importante pentru cariera dvs. sau doar efortul propriu a contat in formarea personalitatii?

Am urmat cinci ani la scoala de arta pentru evrei, de la atelierul pictorului Maxy, care a insemnat pentru mine deschiderea spre diferitele curente din arta universala. Marele merit al profesorului Maxy a fost ca ne-a lasat, pe fiecare dintre elevii sai, sa ne dezvoltam conform particularitatilor personale. Taberele de creatie, precum si calatoriile de documentare prin muzeele lumii au fost scolile care mi-au permis dezvoltarea mai departe.

Sunteti autoarea unei opere picturale in care traditia si inovatia, clasicul si modernul coexista in formule stilistice de o aparte factura. Este acesta rodul unei efort constient sau acest fapt a venit de la sine?

Formulele stilistice de-a lungul anilor au venit firesc in urma nenumaratelor schite si studii care s-au transformat in tablourile cu care am participat an de an la saloanele oficiale, expozitiile de grup si personale. Ideile si formulele plastice, legatura cu natura, imi imprima un mod de a vedea personal. Nu pictez ce se vede, ci fac sa se vada ce vad eu(Paul Klee).


Pe masura ce lucrezi se dezvolta stiinta de a compune imagini, de a reda anumite atmosfere, sentimente.

Citeste si:

Fiecare artist trebuie sa exprime ceea ce ii este propriu persoanei sale� (Kandinski). Contactul cu publicul, cu critica si aprecierile lor diferite imi arata modul in care pictura mea e inteleasa si acceptata, ceea ce constituie un element important in munca mea mai departe.

Aveti o tematica variata in care predomina natura statica si compozitiile cu femei in nenumarate ipostaze. Ce insemnatate acordati subiectului unui tablou?

Subiectul tabloului este esential. Pornesc la lucru de la ceva pe deplin determinat. Denumirea tabloului urmeza, in cele mai multe cazuri, dupa ce pictura a fost terminata. Imi construiesc tema prin cautari si apoi, pe parcurs, intervin modificand mereu, pana gasesc echilibrul intre desen si culoare, intre idee si realizare. Dar subiectele sunt nenumarate, trebuie sa le descoperi si sa te indragostesti de ele. Picasso spunea ca el nu cauta, el gaseste. Eu gasesc, cautand.

Aveti desigur o perspectiva, o opinie de o valoare deosebita asupra artei contemporane. Ne-o puteti spune?

Arta contemporana este variata. Incerc sa urmaresc ce se intampla in arta contemporana. Ma intereseaza diferitele manifestari: Hiperrealismul, Arte povera, Landartul etc. E normal ca in lumea computerului sa se dezvolte o arta corespunzatoare. In cartea lui Isabelle de Maison Rouge 'L'Art Contemporain', sunt amintite atitudini ale publicului fata de arta contemporana, pe care nu o intelege: 'nu e nimic de vazut in aceste expozitii', 'copilul meu de 5 ani poate picta la fel', 'arta e rezervata doar unei elite', 'arta contemporana este opusul frumosului', 'se rezuma doar la provocare si violenta'. Pozitia mea este sa caut, sa vad, sa inteleg si sa aleg ce-mi place.

Pe cand o noua iesire pe simeze?

Ultimele mele expozitii au fost dedicate atelierului ('atelier 2006' la galeria Veroniki Art si 'Atelier 2007'' la Galeria Artelor a Cercului Militar National), laboratorul meu de creatie. Inainte faceam expozitii la trei-patru ani distanta. Erau expozitii tematice de pictura si de arta grafica, ba chiar si de arta monumentala. Acum, am ramas cu pictura pe sevalet. Lucrez cu mare placere, zi de zi, si atunci cand simt nevoia sa ies din atelier cu lucrarile acumulate, raspund diferitelor solicitari pentru noi expozitii.