Acest interviu a fost realizat in luna iulie 2006, la premiera spectacolului “Jesus Christ Superstar”, montat de Adrian Pintea cu studentii sai de la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica. Il publicam astazi, in memoria marelui actor. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!

Cum ati ajuns sa montati cu studentii dumneavoastra opera rock "Jesus Christ Superstar"?

Adrian Pintea: As putea spune "din intimplare", dar demult nu mai cred ca deciziile noastre, ca artisti pe lumea asta, sunt intimplatoare. Oricum, acest proiect este prima materializare, fericita cred, a ideii de modul anglofon, care functioneaza de curind in UNATC, alaturi de cel francofon, menite sa demonstreze capacitatea studentilor actori de a trece cu success barierele de limba care ne-au izolat in pustia asta de Balcani ai culturii si implicit a teatrului mondial. Oricum, sa poti accesa cu usurinta interpretarea operei shakespeariene e un atu pretios. Povestea cu globalizarea e alta poveste, care nu ma amuza defel. Dar engleza, da, e un instrument cultural.

Nu e un pariu cu o miza prea mare pentru un grup de studenti de anul II?

Nu. Cred in maturizarea lor accelerata de alte ritmuri decit cele cu care am fost noi obisnuiti si, ca viitori profesionisti, trebuie sa invete rapid provocarile profesionismului actoricesc.

Cum va explicati imensul succes de care s-a bucurat?

Nu ma surprinde. Cred in talentul lor, in devotamentul, forta si energia studentilor mei. Cum cred ca revenirea la radacinile inocente ale rock-ului original si la tema christica sunt necesare in bezmeticeala pe care o traim cu totii.

Nefiind "Codul lui Da Vinci" (din fericire), a adus totusi o multime de tineri in sala Arcub. De unde un astfel de impact in randul tinerilor care se parea ca ar prefera alte genuri de muzica?

Alaturarea unui asemena spectacol si a unei asemenea partituri muzicale cu "rating"-ul de tip "Codul lui Da Vinci" e total inadecvata. Fenomenul "Codul....." e un fel de manea" filozofico-teologala" de un gust indoielnic, invelit in ambalajul "Manuscriselor de la Marea Moarta". Tinerii de azi sunt mult mai aprigi in materie de selectie culturala autentica decit gospodinele care pling cu ceapa pe masa de mila lui Mozart care era frumusel, da’ s-a prapadit saracul, deh, invidia lui Salieri... Lume rea, maica… Nu stiu ce fel de muzica prefera tinerii de azi,dar pe cea proasta o recunosc imediat in sufletul lor si nu se lasa pacaliti prea mult. Sper.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.