Cautand un exemplu care sa dezminta o asemenea parere, m-am adresat perechii Catrinel Dumitrescu Emil Hossu, ambii actori la Teatrul Nottara. M-au primit pe terasa locuintei lor, aflata la etajul 10 al unui bloc, terasa care, prin straduinta amandurora, au transformat-o intr-o mica dar cocheta gradina, cu iarba, flori, plante ornamentale si chiar o minuscula cadere de apa.

De cat timp sunteti impreuna?

Emil - De 17 ani.

Si n-aveti de gand sa divortati?

Emil - Nu!!!
Catrinel - Vedeti, de asta nu suntem noi pe prima pagina a ziarelor. Suntem niste oameni normali. Si normalitatea astazi nu e interesanta.

Si totusi, cand intervine, la unul sau la celalalt, o scena mai 'hot' (cum se spune acum), cu un alt partener sau partenera, intervine gelozia, sau se stie ca totul e teatru?
Catrinel - Suntem profesionisti. Si avem si o anumita varsta. Poate daca am fi fost mai tineri, s-ar fi putut intampla. Cand sunt intrebata: 'cand v-ati intalnit voi', automat raspund: 'la timp�

Emil - Si apoi mai este si increderea. Noi ne-am intalnit la o oarecare maturitate.

Dar pareti destul de tineri.

Catrinel - Asta vine din suflet. Cineva imi dadea reteta fericirii: 'Sa ai pe cine sa iubesti, ceva de facut si ceva de sperat'. Noi ne avem unul pe altul, avem catelul, avem studentii pe care ii pregatim, avem teatrul si speram sa fim sanatosi si sa intram intr-o normalitate pe toate planurile.
Catrinel - Si mai e ceva. In profesia noastra exista si Romeo, dar exista si Lear. Deci speranta de a fi activ are o motivatie. Mai spuneam ca un actor trebuie sa fie cel mai infidel amant. Adica sa iubeasca la nebunie un rol, pentru a-l parasi si a se indragosti de rolul care urmeaza.

Aveti intr-adevar un menaj fericit. Dar cine duce partea cea mai grea in aceasta casnicie?

Citeste si:

Emil - Fara indoiala, Catrinel. Ea il duce pe 'Alun' (cainele) in fiecare dimineata, la ora 6, de aici de langa Piata Victoriei pana la Fantana Miorita si inapoi, vara si iarna.

Sa trecem la alt subiect. Au fost piese in care ati aparut amandoi. Care este cea preferata?

Emil - Cred ca 'Doi pe o banca' de Ghelman. Partiturile noastre sunt egale. Ne-am inteles foarte bine cu Tudor Marascu, regizorul piesei. O jucam de zece ani cu sala plina.
Catrinel - Vin foarte multi tineri. Este pe gustul lor, dar si al unei generatii mai varstnice. Iar finalul e totdeauna cu aplauze prelungite.

Dar separat, care au fost rolurile preferate?

Catrinel - Am iubit toate rolurile. Dar exista doi poli intre care oscileaza preferintele mele. Cel de debut, in 'Svanevit', de Strindberg, la Teatrul din Braila. Eram eleva. Frecventam un cerc de teatru. M-a vazut Tocilescu. Lucra la primul lui spectacol ca profesionist. I se vorbise de mine, m-a vazut pe strada si a spus 'asta e fata'! Acel spectacol m-a si determinat sa dau examen la Institut. Nu pot uita ca in anul III am jucat alaturi de profesorul meu, Octavian Cotescu, la Bulandra, in 'Anecdote provinciale'. Parteneri mai erau Tamara Buciuceanu, Stefan Banica, Virgil Ogasanu. Si mai sunt alte multe roluri care imi sunt dragi. Dar celalalt pol de care vorbeam il constituie intalnirea cu un regizor de care nici nu stiu daca mai doresc sa lucrez cu altcineva. Este vorba de Bacsardi. Iar rolul este din piesa lui Pirandello, 'Nu se stie cum'.

Si care sunt preferintele lui Emil Hossu?

Emil - Unul este rolul jucat la Televiziune, in 'Ciuta' de Victor Ion Popa, regia fiind semnata de Geo Saizescu. Jucam langa actori remarcabili: Nineta Gusti, Fori Eterle, Mariana Mihut. Atmosfera era formidabila. De exemplu, vazand actul III, i-am gasit cu totii mici defecte. 'Hai sa-l inregistram din nou!' Desi nu se putea filma decat dupa 11 noaptea si nu toti erau tineri, n-a lipsit niciunul. A iesit un spectacol extraordinar. Dupa el am inceput sa dau autografe, eu care pana atunci fusesem un necunoscut. Desigur ca povestea asta m-a marcat. Dupa cum m-a marcat filmul 'Decolarea' in regia lui Timotei Ursu, partener fiindu-mi Liviu Ciulei. Eu cred ca m-a iubit Dumnezeu si am avut sansa. Cum pot numi altfel decat sansa faptul de a fi distribuit alaturi de George Constantin, la Nottara?

Catrinel - E de-ajuns sa amintesc succesul filmului 'Buletin de Bucuresti', in care am aparut din nou cu profesorul meu, Octavian Cotescu, cu Draga Olteanu, cu Mircea Diaconu, in regia lui Virgil Calotescu. Desi am jucat in vreo 12 filme, marea mea iubire ramane teatrul.

Iar pentru viitor ce pregatiti?

Catrinel - Desi sunt superstitioasa am sa dezvalui un secret. Din prietenie si din incredere, Mircea Diaconu, directorul Teatrului Nottara, este de acord ca sa pun in scena �Batranul� de Gorki, cu o distributie care cuprinde actori consacrati, dar si studenti de-ai nostri, de la Hyperion, cate unul din fiecare generatie care ne-a trecut prin mana, in cei 16 ani de cand predam acolo. E o mare bucurie, dar si emotie pentru mine, ca oi fi stiind eu ceva teatru, dar regizor inca nu am fost!