La 50 de ani de la infiintarea Muzeului National al Literaturii Romane, Alexandru Condeescu, directorul acestuia, a anuntat ca in toamna se va deschide o expozitie permanenta, un colaj de exponate clasice - manuscrise, fotografii, obiecte - si de instalatii multimedia. In istoria institutiei, clasicele Rotonde au ramas adevarate embleme ale muzeului, patronate de Serban Cioculescu.

MLNR a cunoscut, de-a lungul timpului, momente de efervescenta, cum ar fi aparitia "Manuscriptum"-ului, sau acele Rotonde 13 moderate de Serban Cioculescu, inegalabile mai ales pentru ca nu am reusit sa-i gasim marelui critic un inlocuitor. In acest imobil a functionat, la un moment dat, un muzeu romano-rus, care a modificat structura, peretii, decoratiile.

Nu mai exista mai nimic din ceea ce citisem ca a fost odata Casa Cretzulescu Vilara, cunoscuta de pe la 1830, si care fusese un palat de lux in vechiul Bucuresti: nici fresce, nici anumite amenajari interioare n-au mai putut fi restaurate. Astazi, Muzeul Literaturii este o institutie-tezaur, pastratoare a averii literaturii noastre - manuscrisele." Dintre manuscrisele eminesciene avem putine. Este o veche durere a muzeului. Nu avem ce face. Pe vremea cand Maiorescu a donat manuscrisele eminesciene Academiei Romane nu exista Muzeul Literaturii", povesteste Alexandru Condeescu, directorul MLNR.

Citeste si:

Din nefericire, insa, tot mai putine manuscrise ne trec pragul, pentru ca ele au fost inlocuite de textul pe computer. Evident, in expozitie, ne-am gandit sa expunem numai scriitorii de prim-plan. Acestia vor fi "insotiti" pe de o parte de un sistem de "sertare", astfel incat cine este interesat de o anumita epoca, de anumiti scriitori ai acesteia, sa poata sa-i vada chiar in expozitie prin folosirea acestor mijloace interactive. Rotondele, o adevarata emblema a Muzeului Literaturii Romane, pastreaza ceva din traditia care facea ca, intr-un oras intunecat, ma refer la anii comunismului, sa fie pline cand aveau loc evocari ale marilor scriitori.

S-au intamplat doua lucruri: pe langa disparitia mentorului, a moderatorului cum s-ar spune astazi, care era mult mai mult, un spirit director al manifestarii, Serban Cioculescu, ne-au parasit, din pacate,si foarte multi din cei care i-au cunoscut pe scriitorii interbelici. De cativa ani, a aparut si Editura Muzeul Literaturii Romane, care si-a castigat un binemeritat renume.

Aici a aparut acea lucrare unica in felul ei - "Vechi familii boieresti" a lui Leca, existenta in arhiva muzeului, cu adnotari, desene, insemnari, multe polemici, ale lui Mateiu Caragiale. De mult timp, muzeul este protagonist intr-un proces. Exista un mostenitor al familiei Cretzulescu, acesta neavand, se pare, pretentia de a i se da inapoi cladirea, ci doar ca muzeul sa functioneze aici fara sa i se schimbe destinatia. Procesul tine de ani si ani si este si acum in ceata. Asteptam.