- Cristi Mungiu, cum te-ai simtit la Cannes atunci cand Jane Fonda ti-a inmanat primul Palme d’Or obtinut de un lungmetraj de fictiune romanesc?

- Am fost foarte fericit si a fost o clipa de… relaxare dupa o lunga asteptare, pentru ca pe mine nu m-a anuntat nimeni pana in acel moment ca o sa obtinem premiul. Dupa doua saptamani de Cannes, in care filmul a fost primit atat de bine de presa si am fost considerati favoriti la Palme d’Or, pana si noi incepuseram sa speram ca il vom primi. Se crease un fel de asteptare si am fost foarte multumit ca n-am dezamagit pe nimeni si ca, o data in viata noastra de romani, lucrurile s-au potrivit atat de perfect.

- Ai avut un discurs foarte bun, ai spus cu convingere ca acest trofeu incurajeaza filmele cu buget mic din tarile mici, si ai parut tuturor stapan pe situatie. N-ai avut emotii?

- Din pacate, am ratat un pic momentul de bucurie in favoarea acestei coerente. Stii, e destul de complicat si destul de emotionant sa fii acolo, in sala, si ne pregatiseram pentru orice fel de premiu si de situatie. Si atunci, m-am concentrat in primul rand sa pot sa duc mai departe aceasta reprezentare cu demnitate a noastra, a filmului, a Romaniei si a cinematografiei romane, si a trebuit sa-mi infrang emotiile.

Marturisesc ca am avut foarte putine emotii cand am urcat pe scena, pentru ca deja stiu sa ma calmez, si m-am straduit sa spun cateva cuvinte, sa fiu coerent si sa sper ca dupa aceea va fi posibil pentru noi sa ne relaxam si sa ne bucuram in tihna de premiu.

- Romania a mai obtinut trei Palme d’Or, insa pentru scurtmetraj (Gopo - "Scurta istorie") si documentar. Cu cine impartasesti acest prim trofeu pentru lungmetraj de fictiune?

- Este al intregii echipe care a facut "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", si este meritul fiecaruia, al actorilor, dar si al realizatorilor principali. Deopotriva este si al directorului de imagine Oleg Mutu, care a dus greul acestui film alaturi de mine. Dar, dupa momentul in care ne-a fost decernat, el nu ne mai apartine noua: il primeste aceasta tanara generatie de creatori romani si, pana la urma, este al intregii cinematografii romane.

El asa va ramane si este, cum sa spun, innobilarea intregii arte cinematografice romanesti, de cand a inceput ea. Ce cred ca tine de meritul nostru exclusiv e calitatea intrinseca a filmului. Mai departe, cred ca o parte din sansa pe care am avut-o sa fim primiti in competitie se datoreaza si succeselor recente ale cinematografiei noastre. Din acel punct, da, a fost totul posibil. Dar sunt convins ca, daca ar fi intrat in competitie Cristi Puiu sau Corneliu Porumboiu, ar fi avut, la randul lor, sansa lor.

- Cine va fi distribuitorul roman al peliculei (al carei titlu si blog este "4Months, 3Weeks&2Days")?

- Foarte probabil vom distribui filmul noi insine, prin "Mobra Film", care este si producator, firma in care sunt asociat cu operatorul Oleg Mutu si colegul si prietenul meu, regizorul Hanno Hoffer. De saptamana viitoare, vom distribui prima noastra productie, care se va vedea la Cinema Studio, "Offset", la care nu am fost si realizatori (cu Alexandra Maria Lara in rolul principal –n.r.), dupa care va urma "Lost&Found".

Citeste si:

- Ai povestit ca ati avut parte si de un incident la petrecerea, foarte oficiala, de dupa Gala. Despre ce e vorba?

- Ne-am ratacit unii de altii prin Cannes, iar sotia mea, in lipsa invitatiilor, la party-ul foarte somptuos de dupa, a avut prezenta de spirit sa intrebe daca faptul ca avem Palme d’Or-ul ne califica sa intram…

- Sotia ta te-a insotit si la Festival, si la conferinta de presa de ieri, de la Institutul Francez. Stiu ca aveti un baietel…

- Da, si si-a serbat ziua la Cannes. Il cheama Andrei Vladimir, a implinit 2 ani, si si-a sarbatorit aniversarea acolo.

- La multi ani! I-ati oferit, drept cadou, Palme d’Or-ul?

- E prea mic ca sa isi dea seama, dar de ziua lui am participat la o petrecere data de Canalul Arte pentru film, l-am luat cu noi acolo, si a fost in atentia tuturor de ziua lui.

- Ai povestit ca, dupa proiectiile de la TIFF, vei merge la premierele filmului in multe colturi ale lumii. Poate vei trece, un pic, si pe la Hollywood. Te tenteaza Cetatea Filmului?

- Hollywood-ul nu e un reper pentru mine. Si cred ca exista, in momentul asta, posibilitatea sa imi pun problema cu adevarat, pentru ca am purtat discutii cu diverse case de productie americane acolo, dar nu e ceea ce mi-am dorit cand am ales aceasta profesie. Adica mi-am propus sa fac niste filme bune, am visat sa iau Palme d’Or…

- Adica preferi cinema-ul romanesc, european?

- Deocamdata, ceea ce-mi doresc este sa fac un film la fel de bun ca acesta.