La 73 de ani, inegalabilul interpret a abordat cu acelasi glas "incarcat" rolurile Siegmund din "Walkiria" de Wagner (actul I) si Otello din opera omonima verdiana (actul IV), uluind prin prospetimea si supletea vocala si fizica, prin tensiunea si credinta cu care le-a investit.

Culmea este ca partenerii sai din prima secventa - soprana Deborah Woigt si basul Kurt Rydl -, desi mult mai tineri, nu mai "suna" ca altadata, in timp ce Domingo ramane egal cu sine insusi, cea mai buna dovada in acest sens fiind si documentarul realizat de ORF, oferit publicului pe un ecran cat toata scena, alaturand pagini din reprezentatii de referinta sustinute la Viena - iar splendoarea glasului sau si expresivitatea inconfundabila s-au regasit constant in Don Carlo (din seara debutului, in 19 mai 1967), Andrea Chenier, Samson, Canio, Johnson, Enzo, Hoffmann, Jean, Don Jose, Lohengrin, Parsifal sau Otello, personaj pe care avea sa-l "reia" cateva minute mai tarziu, dar "live", cantand la fel de minunat alaturi de superba soprana Krasimira Stoyanova. La pupitru s-au aflat, succesiv, Adam Fischer si Daniele Gatti, orchestra sunand parca mai dens si nuantat ca niciodata.

Pe scena a urcat, emotionat si fericit, directorul Staatsoper, Ioan Holender, referindu-se la cariera tenorului (cu care a colaborat inca de la primele succese, la inceput in calitate de impresar al tanarului solist, apoi ca manager al Operei unde Domingo a realizat si numeroase premiere importante), punctandu-si discursul cu umor si "trimiteri" subtile aplaudate "la scena deschisa" de publicul care invada sala;